Globul

As vrea sa ninga cu fulgi mirosind a portocala
sa ma ingrop de vie in vise care nu stiu sa moara,
sa fiu doar un Zbor crescand cu aripi vii spre stele,
sa ma intrec cu pasarile spre alte paralele.

As vrea sa fiu un glob pictat de mana unui Dumnezeu
cu suflet de artist, hoinar prin fiecare suflet
de om, cand vesel, cand prea trist.Sa ma ridice pe
un cer de cantece in fiecare zi, iar noaptea sa m-adoarma
cu versuri scrise de copii.

Imi mai doresc acum, c-an fiecare an, Iubirea mea
sa creasca in ritm constant..in fiecare clipa o
alta particica sa se adauge acestui glob, pictat
de-un Dumnezeu cu suflet de artista, cand foarte vesela,
cand foarte trista...

Ei spun...

Ei spun ca mortii ii succede numai Moartea
morman de oase ingropate in pamant,
si tot misterul Vietii in eternitate
l-au spulberat precum nisipu-n vant.
Ei spun ca sufletul e o poveste
transmisa de batrani la gura sobei,
copiilor infricosati de frigul iernii
care visau la darurile de Craciun.
Ei cred ca Azi este sfarsitul
oricarei fapte, oricarui gand
si clipa de Acum nu va fi regasita
in alt Timp si alt Spatiu mai inocent, mai bun.
Ei vorbesc despre dragoste fara sa o simta,
ca despre o revista pentru adolescenti, in
care Un Calin o place pe Ioana dar e prea timid.

Ei spun ca a fi este de-ajuns pentru o viata efemera
fara nevoia de A Exista...

Jocul de-a Dumnezeu

Te cunosteam de secole,din vietile anterioare
acestui sfert de ata innodata de maini
nindemanatice. Te-am intalnit bizar in alte
lumi cu alti Sori, mai inofensivi si mai apropiati
de centrul Pamantului. Si pentru ca te-am intalnit
de atatea ori simt ca te cunosc ca pe mine insami...
poate ca de aceea fiecare zi imi pare a fi un joc
al Atotcunoasterii: ochii mei stiu sa citeasca
in privirile tale ganduri si idei, de pe buzele
tale culeg dorinte, dureri si nelinisti nemarturisite,
recunosc inaintea ta ce urmeaza sa faci,sunt mereu
cu o secunda mai aproape de fiecare gest,fiecare
pas,fiecare tresarire a inimii.

Vibrez de bucurie ca un diapazon, ma desfac in zeci
de frunze multicolore, ma risipesc printre
arbori tomnatici si rad la cea mai mica
presimtire pe care o am atunci cand ma gandesc la tine.
Raportandu-ma la tine viata mea plicticoasa a devenit
un fascinant joc de-a Dumnezeu...si din fericire
cunoscandu-te pe tine am invatat sensuri noi
ale acestui joc minunat numit Iubire.

Ghicitoare

Se desprinde, se intinde si pluteste
ca un vis de iarba cruda,ca o boare de
amiaza fermentata in caldura cerului varatec,
ca o buna dimineata parfumata cu arome de
cafele la ibric,
ca un zambet de copila-juvenila
promisiune de surasuri si-ntelesuri
cu mirosuri de bucurii interzise,
ca un dus in ploaia rece care vine
peste tine cand ti-e somn si plictisit
lenevesti cu o carte in mana
sub un pom la asfintit;
Se invarte,parca zboara,da din aripi
ca un fluture de seara.

Te priveste pe sub gene, negre minuni indiene
si te tine in palma calda ca pe-o frunza
de matase,vaporoasa,colorata in desene de-altadata,
Te alinta si te zboara printre flori de iasomie,
pe sub stupii de albine incarcati cu aur dulce
pe deasupra pomilor purtatori de voie-buna
pana sus, pana la norii presarati cu vata fina.

La sfarsit de vers te-adoarme cu-n sarut de noapte buna...

Ramas bun Toamna

Miroase in aer a iarna, a frig si a vin fiert,
desi este inca toamna, prin munti
ninge cu fulgi ca-n povesti,
printre straturi de haine se strecoara vantul-
musafir de la poluri cu suflet de gheata
se strang in mine si inima si gandul de teama
ca intr-o dimineata, pe neanuntate iarna
le va vinde unui cersetor pe o pereche de cizme
sau pe o haina de blana.

Miroase a ace de brad si a coji de portocala,
nasul meu imaginar percepe mirosuri pe care
cei din din jur nu par sa le observe,
si ochii mei de soare si de luna plina
privesc fascinati in lumi inexistente multimii
de oameni ce trec stingheri prin frig si vant
soptind rugi catre zeul Toamnei: "-timpul tau a trecut,
Noiembrie, spatiu sacru de trecere de la un anotimp
la altul; trenul tau a ajuns in gara,asa ca nu mai zabovi,
te asteptam cu drag si la anul!"

Floare de colt

S-atingi cu ochii Nevazutul,
sa-mbratisezi Neprevatul,
sa pipai o raza de Soare,
s-arunci cu pete de Culoare
in tot ce vezi dar nu exista
si-n tot ce are Viata dar nu misca.

Sa crezi ca totul e Minciuna,
ca Adevarul este doar o Fictiune-
copil orfan crescut pe pragul Mintii
hranit cu Istorii, Arta si Religii;
ou deformat la nastere de-o Ursitoare
cu ochi de foc si gura-otravitoare.

Adevar - floare de colt crescuta
pe piscurile ninse ale Fruntii,
Din cand in cand te-nalti din cuibul tau
stancos si luminezi cu raze palide
Ce nu se vede dar Exista
Ce Traieste dar nu se misca.

Ace de ceasornic

Alergam intr-o vale a gandurilor neimplinite-
franturi de cer oglindite pe fruntile arse de soare,
Alergam asemeni acelor de ceasornic cu fiecare secunda inainte
pana cand uitam sensul drumului si ne intoarcem obositi
la linia de inceput a vietii noastre, in cuibul de ganduri
bolborosite in silabe de neinteles dar atat de mult iubite
de catre primii oameni pe care i-am cunoscut.

Cantam in fiecare zi la aceleasi instrumente: inima, minte
un cantec pe care il stim pe de rost, instinctele ne-au parasit
de mult simturile, traim din reflex, respiram linistiti
doar cand ne aducem aminte ca avem Aripi de foc asemeni
pasarii Phoenix, ca avem ochi de Piatra vie asemeni
stelelor care in drumul lor spre moarte vad Cerul
si Pamantul cu tainele si legile existentei lor.

Alergam asemeni acelor de ceasornic cu fiecare secunda inainte
ca si cum am fi programati de o mana nevazuta sa parcurgem
acest drum; si totusi de mici suntem invatati sa credem
in legea liberului arbitru, sa ne iubim libertatea cu care
am fost inseminati la nastere, sa credem ca fiecare dintre noi
are o stea in frunte. Nu putem sa stim clipa mortii ei dar
ne putem bucura de traseul pe care il va parcurge pe cerul
Noptii presarat cu ganduri spovedite, vise si idei.

Despre Noi

Stropi de caldura pe obraji se aduna,
picaturi de fericire cazute din lacuri
in care se reflecta sufletul tau asemeni
graului copt ce-si zambeste lui insusi,
sub emblema lunii, cu dinti de foc.
Ma privesti in fiecare zi cu ochi cercetatori
de parca trupul meu din carne si oase este
cea mai mare enigma a existentei tale,
imi zambesti bland, iubitor si uneori strengareste
ca un motan care pofteste la o coada de peste.
Imi vorbesti zi de zi, in cuvinte, uneori aceleasi,
de cele mai multe ori diferite, dar cel mai mult
imi vorbesti din priviri, din miscarea subtila a
sprancenelor, din strangerea rece a buzelor,
din freamatul pielii care se infioara cand este prea
frig, sau prea cald, sau cand ploua.
Ma iubesti si nici nu stiu de ce;
Poate ca nu voi sti niciodata de ce
m-am nascut intr-o dimineata de vara
faptura in miniatura rupta din carnea si
sufletulul unei femei mult prea tanara
si nu voi sti niciodata cu precizie de ce
te iubesc mai mult decat imi iubesc copilaria
si miracolul de a fi in viata.

Sfarsit de vara

Apus colorat in rosu-portocaliu,
adoarme la portile cerului Soarele
in ceasul in care pana ieri, vesel
se juca pe fetele oamenilor.

E rece pamantul in timpul noptii,
si bratele arborilor se zbat in somn,
in strigatul infometat al greierilor
pleoapele mi se inchid ingreunate de somn.

S-au copt strugurii, bomboane dulci, parfumate,
Iar Floarea-Soarelui si-a pierdut vestmantul viu colorat,
in locul lui palid zambeste lunii chipul
incarcat de riduri vestind sfarsitul verii.

Nelinisti

Plutesc pe o mare de nelinisti nascute
din boabe de lumina ratacite in universul
acesta, prea trist si prea mare pentru
un suflet de om ce se impiedica in sine insusi.

Ma legan pe ape vii doar pe jumatate,
jumatatea cealalta isi ascunde moartea in
mormane de alge verzi, albastre aruncate de curenti
pe nisipul diminetilor reci de vara tarzie.

Ma strig in silabe pe care nu stiu sa le pronunt
imperecheate in cuvinte, inlantuite la randul lor
in propozitii, in fraze; ma strig, ma chem si ma caut
zi si noapte printre boabe de lumina ratacite in
universul acesta mult prea mic pentru a inchide in sine
nelinistile ce se strang in milioanele de suflete
care isi plang trecutul ratandu-si astfel implinirea.

Cantec de noapte buna

Iti soptesc sa adormi linistit ca un prunc,
fericit ca un pisoi care toarce bland,
Iti soptesc "te iubesc" inger cu aripi patate de lut,
nerabdator sa strangi la piept zorii de zi ce nu s-au nascut.
Te alint in gand, zambind fetei tale radiind
de lumina zilei care se preface in trecut..

Fara cuvinte

Am ramas fara cuvinte,
sunt un pom fara frunze, fara fructe
mi se lovesc intre ele mainile in bataia vantului
si ma dor ramurile...durere de lemn ars de Soare,
mancat de ploi, macinat de pietre aruncate cu ura
de copii in oasele mele crude.

Am ramas fara cuvinte,
sunt un orb care se inchina in fata cersetorilor
pentru un strop de lumina,urechile mi s-au inchis
intr-un spasm dureros,se zbat si se lovesc de tamplele mele
sunetele fara ca eu sa le pot simti,
si nici degete nu mai am ca sa le pipai trupul
aproape invizibil.

Am ramas fara cuvinte,
ma folosesc de lacrimi ca sa spun "durere" si tot
de lacrimi ca sa spun "sunt foarte fericita",
arunc in oameni cu pietre ascutite pentru "ma simt nedreptatita"
si imprumut parfumul si culorile florilor pentru "multumesc...mama,
sora, prietena..", miaun atunci cand imi este sete sau foame
si incep sa alerg cu cainii prin parcuri cand vreau sa zic
"sunt libera", pentru "sunt trista" astept sa ploua
ca sa ma arunc in mijlocul strazii...

Am ramas fara cuvinte
si totusi scriu...

Ruga

Ma inclin in fata ta, Soare,
sfera care strangi la pieptul tau cald
toate sperantele si visurile mele.
Ingenunchez la picioarele tale, Luna
sfera imperfecta, falsa demonstratie de lumina
si ma rog de tine : "- Ascunde tristetile
si toate dorurile mele, rataceste-le in umbrele
noptii; iar daca vrei gateste-ti din ele vestmant
de-nmormantare pentru toate zilele de IERI.

Ma inchin tie, Nevazutule, Neauzitule,
suflet ratacit intre oasele mele de lapte
si ma rog de tine: "- Arata-mi toate mastile
care zac pierdute in mine, in ochi, pe buze, pe degete
si prefa-le in scrum; ucide rautatea, viclenia, minciuna,
mandria, zambetele false, ucide-ma de zece,
de douazeci de ori pana cand va ramane vie doar dragostea
mea pentru Soare, pentru Luna si poate
dragostea pentru cel de langa mine, sincera, curata...

Unui prieten

Aproape ca nu te mai recunosc,
te ascunzi sau te arati in ritmul cuvintelor?
temator si tulbure asemeni vinului
fermentat pe camp sub bataia calcaielor.

Esti la fel de tanar dar mai serios,
suflet de copil bun si generos.
de o vreme-ncoace te privesti intens
vrei sa vezi schimbarea si s-o definesti.

Poate ca te doare, poate c-a trecut,
fiecare lucru, sentiment, idee se masoara-n timp
totul se preface ca un rau ce curge,
ca nisipul cald plangand in clepsidre.

Fiecare inceput este trist in sine insusi
caci ascunde-n porii lui germenii sfarsitului,
asa ca sa fim cinstiti, sa iubim fara regrete
ne asteapta-o vesnicie de suspine, de durere.

Mirosuri

Miros de asfalt ud in zile de
vara caniculara,
miros de iarba plouata cu stropi
de iubire cereasca,
miros de frunze spalate in tristetea
unui nor pribeag,
miros de pasari ce-si canta
bucuria ca intr-un joc cu zmee colorate,
miros de flori smulse din pamantul fertil
si expuse la guri de metrou asemeni
sosetelor cu un leu bucata,
miros de shaorma, cartofi prajiti
popcorn, clatite ambulante, covrigi calzi
in diminete racoroase,
miros de caini si pisici orfane pe strazile
imbibate de cocalari si pitipoance ale capitalei,
miros de cersetori flamanzi nu de paine si apa
cat de un strop de atentie si bunatate.

Mirosuri de fructe proaspete si mirosuri de putrefactie
ca niste ape de viata si de moarte
curg, siroiesc de sus in jos,
de jos in sus - dinpre pamant spre cer..

Canicula

Ard oamenii in flacari albastre
ce cad din ceruri parfumate in
aerul dulceag, usor gretos
de portocala mult prea coapta.
Ard pasarile-nfasurate in curenti
magmatici ce plutesc frenetic
in cercuri de lumina bolnavicioasa.
Se topesc gandurile - cuburi de gheata
ce se preling pe frunte, pe gat, pe umeri,
Picaturi de roua calda se nasc
in decolteuri provocatoare; ma intreb
cine infierbanta mai tare mintile
barbatilor: Soarele, sau cele doua catete
de piele bronzata ce despart
doua tari gemene, sau aproape gemene,
doua izvoare nesecate care hranesc
Viata si potolesc setea de dragoste.
Este cerul in flacari pe care
nici-o femeie nu poate sa le stinga
cu farmecele ei,
Doar barbatii pot sa profite de canicula
privind indelung pe strazi , prin parcuri.

Cantec de luna plina

Cantec trist de luna plina
cand secundele se-ngana, se adorm
pe rand, tacut, precum pruncii
alaptati de-al mamei san.

Printre ziduri se propaga sunete
din alte lumi, alte case in care
oameni isi peticesc visele
cu sperante imbibate in parfum dulce de tei.

Se aud sirenele alergand pe strazi, nebune,
poate o viata, doua, trei
s-au curmat in asta noapte,
cantec trist de luna plina,
cant de moarte si de somn.

Flori de tei

Am trecut azi pe strazi scaldate in parfumul
teilor neinfloriti,
Inchis in mici capsule verzi de bucurie olfactiva
mirosul lor te inchid in spatiul dilatat
al aducerilor aminte.

Parca ieri eram copii si ne jucam cu stelele,
cu soarele, cu vantul...toate lucrurile pe care
acum nu le mai putem atinge ne erau prieteni,
in somn sau in miez de zi, in veri cu ploi
dulci, calde.

Dorinte

Visez sa zbor , sa ma transform
in pasare cu aripi albe, lungi
sa plutesc peste crestele muntilor,
sa ma pierd printre norii laptosi
si sa m-ascund in valurile rosii
care inunda lumea din zori si pana la apus.
Visez sa rad, sa fiu un zambet verbal,
nici prea zgomotos si nici prea discret,
sa fiu alcatuita din vibratii calde, sonore
asemeni unui diapazon ce se loveste
de apele siroind in noapte, de stele.

Invataturi

Am fost invatati de mici sa nu judecam,
sa nu uram,
sa nu lovim in cel mai slab decat noi.
Am fost educati sa fim darnici,
sa iubim,
sa iertam.

Flori de iasomie

Flori de iasomie, manunchiuri albe
de bucurie parfumata in aerul dulce
al sfarsitului de primavara,
clopotele de lumina pura agatate
in ramuri verzi, subtiri asemeni
globurilor in pomul de Craciun.
Mirosul Soarelui imbaiat
in aerul racoros al diminetii
emana din cele patru petale
scaldatate in albul sidefat
ascuns in scoicile ce dorm
de secole de fundul marii.
Cu ochii inchisi imbratisez cu drag
flori de iubire si speranta,
lumina si pofta de viata.

Apus

Se-ntuneca la fata cerul
oglinda nesfarsita a sufletului meu,
Soarele, o portocala gigantica
se-nchide in sine si adoarme imbratisand
pamantul cu umbre de foc.

Se aud in departare vocile pescarusilor
ce-si cheama puii fugiti prin oras,
La geam o pisica isi plange dragostea
si dorul de un suflet de poet
vagabond motan.

Pe strazi trec masini si oameni
cu fetele triste ca niste papusi
intinse pe ate si manipulate
zi zi de zi, ceas de ceas
de maini aur.
Apus...

DOR

Cuvinte fara inteles
se nasc si mor din oameni
Si lumea asta fara sens
se-nvarte trist, agonizand
in jurul unui Nume
demitizat si ignorat
de secole pagane.
In fiecare zi pe strazi,
pluteste-ncet, apasator,
asemeni unui nor bolnav-
fara credinta si umor,
o liniste apasatoare,un delir
al orelor pustii de vara
in care nasc, traiesc si mor,
taceri inbalsamate-n toropeala
si o acuta, deprimanta,
lipsa de viata.
Dor de nor, de ploi, de vant,
de aer proaspat, de pamant,
de iarba, flori, munti,
de iubiri, salbatice emotii de tineri
sau pudice trairi de-adolecenti
ce zac in lumea lor de vise.
Dor de copilarie, de rasete,
de jocuri si certuri puerile,
de casa de la tara in care
am fost imbratisati de viata
pentru prima oara.
Dor de cuvinte care rostesc credinta
in oameni, dor de noi,
de chipul care nu se schimonoseste
cand se priveste in oglinda.
Dor...

Decadere

Ai zidit din lut si apa,
un suflet intr-un trup de oase,
ne-ai daruit chip si vorbire
si unora le-ai dat gandire.

Ne-ai lasat liberi in vointa
doar unora le-ai dat credinta,
ne-ai invatat ce e iubirea
pe unii chiar ce-i fericirea.

La inceput ne-ai fost parinte
ne-ai ocrotit de tot ce-i rau,
chiar daca raul cel mai mare
e cel care zace in noi.

Azi insa nu mai esti aproape,
si noi nu te mai recunoastem,
Din libertate am facut un haos
si din credinta am creat razboaie,
pentru iubire am lovit in oameni
iar fericire este doar in moarte.

Umbra (18.06.2007)

Ma privesc din umbra cuvintele,
umbra de foc.
Ca intr-un joc, se rostogolesc ideile,
joc de noroc.
Mult prea incet secundele trec prin tristul desert,
nisip.
Cuvant aurit de-un nefericit alchimist.
Ce frumos asfintit! galben-rosu.
nisip,
umbra de foc,
joc de noroc.

strig, ma sting, adorm...

Jocul

Este un joc de-a v-ati-ascunselea,
eu, ma ascund de oameni, imi inchid portile
de sticla, ramanandu-mi vizibile doar vestmintele,
dar sufletul,sufletul nu il ghiceste nimeni.

Este un joc de copii cu intelesuri de oameni mari...

Meditatii

Se-asterne un val de intuneric
intre mine si oameni,
intre lucruri si oameni.
Un zid invizibil se cladeste intre suflete
intre inimi, intre cuvinte.
Se inalta spre cer o ruga nocturna
rasare-apune un suras - floarea lunii.
Cu pasi incerti pasesc pe cioburi de sticla-
inimi strivite de ura.
Imi rataceste gandul spre zile copilaroase de vara
cand nu stiam decat sa iubim neconditionat.

Despre culori

Ma doare Violetul care ucide zambetul din oameni,
Ma linisteste Albastrul ce dainuie in ceruri si pe ape,
Ma bucura Portocaliul care rasare-n zori de zi,
Ma incalzeste Rosul ce-nvesmanteaza tinere iubiri,
Si Galbenul care m-apropie de tine.
Ma simt in siguranta cand ma-nfasor in Verdele din iarba
Si ma vindec in Albul ce ninge an de an,
Ma tem de tot ce-i Negru, de moartea lucrurilor,
De durerea celor vii.

Fabula

Intr-o zi de mai cu soare
Pe o strada oarecare
Un caine pribeag de tara
Cersea smerit de mancare
Trecatorii cam mofluzi
Pretindeau ca-s orbi si surzi.
Tot mergand prin praf, flamand
Trist orfan urat de soarta
Se apropie schiopatand de o curte asfaltata.
Langa gard un caine mic privea gales catre strada.
- Buna ziua,boier mare
Rogu-te, fii bun cu mine
Vreau si eu un dram de paine.
-N-am, nu vezi ca sunt sarac?
Toata ziua stau legat
Langa gard si fac de paza
Am doar trei mese pe zi
N-am de dat si la straini!
-Vai, sarman sclav la stapan
Ma intreb cum de esti viu
Sa fii singur zi de zi
Pe un petic de pamant
Lumea este atat de mare
Sunt atatea de vazut, oameni
Caini, tari si oceane.
-Eu, macar ca sunt flamand
ma simt liber ca o musca
Merg cat e ziua de lunga
Zburd, ma joc, pe camp, pe dealuri.
Auzind asa povesti, cainele de curte
Dintr-o data se simti mic cat un paduche.
-Drag prieten, m-am gandit sa iti fac un bine
Te vad schiop si obosit, nu vrei tu,mai bine,
sa te-asezi la casa ta, sa ai o familie?
De mancare, nu-ti fa griji, de trei ori pe zi
Vei primi tot ce poftesti, ba chiar mult mai mult.
Cainele pribeag, far' a sta ganduri
Cu tristete, resemnat se propti in curte.
Fericit din cale-afara patrupedul norocos
Isi lua inima-n spinare si la drum porni voios.

Morala?

Duminica noapte

Sfarsit de saptamana, se scurg pe la geamuri
lacrimi sarate din cerul trist
Tremur in noapte precum o floare lovita de vant.
Este un capat de drum,se inchide in sine clipa de-acum
si gandul de sticla pisata in cercuri concentrice
in aer isi cauta sensul pierdut.

Stare de bine

Parca plutesc printre atomi stelari
cu bratele larg intinse
Ma infior la fiecare adiere de caldura
precum florile de cires sub mangaierea vantului.
Tresar sub razele de soare si torc in mine insami,
precum un zmeu colorat de hatie plutesc inlauntru.
Fiecare particica din trupul meu vibreaza intr-un
singur cantec asemeni ploii in zilele de vara,
Cant, zbor, zambesc doar pentru mine
Eu nu mai exist, sunt doar o stare...de bine.

Identitate

Zi de zi ne cladim un sicriu din propriile oase,
Intemnitati cum suntem precum nebunii
intr-o identitate straina de ei insisi,
Ne cunoastem mult prea putin pentru a sti cine suntem,
Plutim confuzi pe o mare a nimanui in lumina clar-obscura.
De la rasarit si pana la apus fiecare gand
se sfarseste cu un semn de intrebare,
Este Marele Semn care asemeni unui zid extrasenzorial
desparte eul vazut de cel care traieste in mine.

Monolog

Sa traiesti fara sa simti ca esti viu
Ce incantare!
Ale vietii mari si mici neplaceri
Sunt trecatoare !
De te doare nu te plangi, nici nu plangi
Cata rabdare!
Ca un mugure-nverzind ochii tai
Privesc spre Soare!

Ale inimii tristeti le ascunzi timid sub pleoape
Si nu vreau chiar daca pot
Sa le vad de-aproape,
Ma prefac ca nu aud soaptele in noapte!

Nocturna

Pe strazi este liniste, ploua marunt
Pe asfaltul rece si la tine-n gand
Dintr-un tanar arbore plang incet, curgand
Florile de mai, tainic suspinand.
Pe un colt de sticla ai pictat cu frica
Lumea rastignita pe cerul nocturn
Trist, ca o icoana veche, prafuita
Ce tacut vegheaza din cer pe pamant.