Despre Noi

Stropi de caldura pe obraji se aduna,
picaturi de fericire cazute din lacuri
in care se reflecta sufletul tau asemeni
graului copt ce-si zambeste lui insusi,
sub emblema lunii, cu dinti de foc.
Ma privesti in fiecare zi cu ochi cercetatori
de parca trupul meu din carne si oase este
cea mai mare enigma a existentei tale,
imi zambesti bland, iubitor si uneori strengareste
ca un motan care pofteste la o coada de peste.
Imi vorbesti zi de zi, in cuvinte, uneori aceleasi,
de cele mai multe ori diferite, dar cel mai mult
imi vorbesti din priviri, din miscarea subtila a
sprancenelor, din strangerea rece a buzelor,
din freamatul pielii care se infioara cand este prea
frig, sau prea cald, sau cand ploua.
Ma iubesti si nici nu stiu de ce;
Poate ca nu voi sti niciodata de ce
m-am nascut intr-o dimineata de vara
faptura in miniatura rupta din carnea si
sufletulul unei femei mult prea tanara
si nu voi sti niciodata cu precizie de ce
te iubesc mai mult decat imi iubesc copilaria
si miracolul de a fi in viata.

Sfarsit de vara

Apus colorat in rosu-portocaliu,
adoarme la portile cerului Soarele
in ceasul in care pana ieri, vesel
se juca pe fetele oamenilor.

E rece pamantul in timpul noptii,
si bratele arborilor se zbat in somn,
in strigatul infometat al greierilor
pleoapele mi se inchid ingreunate de somn.

S-au copt strugurii, bomboane dulci, parfumate,
Iar Floarea-Soarelui si-a pierdut vestmantul viu colorat,
in locul lui palid zambeste lunii chipul
incarcat de riduri vestind sfarsitul verii.