Lasa-te ucis!

de sunt aici, sa nu ma vezi
ascunde-ti ochii, in valul agonic
sarat, al marii...

si de nu sunt, sa nu m-ascunzi
in umbra gandurilor tale
inalta-ma, ca un reflux
din spasmul dorului de mare...

daca ma vezi, sa nu m-arati
privirilor ce-mi fura gandul,
ma inveleste-n tarmul cald
de aur sa-mi fie mormantul...
preschimba-te-n nisip...!

si daca m-ai gasit, sa nu ma alungi
in cufar albastru cu lacate solare,
din ganduri ma tese,
verzi-galbene valuri;
si nu ma ucide,
ci schioapata-mi zborul
din tarm spre cerurile tale.

sa nu ma vezi, sa nu m-ascunzi
nici sa m-arati, nici sa m-alungi,
de ceru-ti este mult prea sus,
iubind, lasa-te ucis
de aripa mea schiopatand...!