Femeie!

in fiecare primavara
ceri rascumparare,
de la acei puternici
si-ntelepti
pentru a lor grotesca
profanare
cand sufletul ti-l cautau
pe sub corset.

te-au ocarat si blestemat
cu pasiune,
pictori, poeti
si simpli muritori,
pentru un zambet
si o amagire
si-au osandit
si zilele de-apoi.

dar peste toate
fara de regrete,
ti-ai aruncat matasea
pasilor desculti,
veninul ce ti-au stors
din sanul dulce,
iubind, cu sange nou
tu l-ai sfintit.

femeie, vesnic adorata,
ti-e teama de
Dorinta celor multi,
ce cu priviri
de fiara sangeranda
iti pangaresc
calcaiul sfant.
si numai intr-o zi
de primavara
cand cerul isi reflecta
inocenta
in tot ce-i omenesc,

o boare de sfintenie
printre ganduri
adie cu parfum de ghiocei.
femeie, astazi
zi de rascumparare,
stergi lacrima din ochiul obosit,
zambesti cu dragoste si
cu pudoare
celor puternici si-ntelepti!