Cantec de toamna

Cuvintele se joaca de-a v-ati ascunselea, ma striga pe nume
ma cheama sa le ghicesc sensurile enigmatic
ascunse in mersul apelor, in vuietul muntilor
ma ademenesc cu mirosurile florilor de-nu-ma-uita
si sunetul frunzelor ce-si suiera nemurirea pe campuri.
Cuvintele se ascund printre foile albe presarate cu indescifrabile
desene de copii, se arcuiesc pe acoperisurile caselor,
isi incolacesc silabele in jurul cozilor unor pisici cafenii
si danseaza dezlantuite pe campuri printre frunze ruginii
pe ritmurile de chitara ale greierilor flamanzi.
Cuvintele se ascund infricosate din calea vantului turbat
ce-si striga suprematia in cele patru colturi ale lumii
si zgribulite se imbratiseaza strans in neinteligibile
randuri, isi impartasesc soptind teama de frig,
de pustiu si de singuratate, de orele tarzii din noapte cand
luna se ascunde in turnul sau de smoala si...
Cuvintele ingana pe-acorduri de pian balada unei fete cu plete aramii
ce si-a vrajit supusii doar hranindu-i cu-aroma unor galbene gutui.

Ruga de multumire

Iti multumesc, Doamne pentru ca

mi-ai daruit viata, mi-ai daruit parinti, m-ai vindecat de boli, ma trezesti in fiecare dimineata, ma ajuti sa zambesc, mi-ai aratat lumina soarelui, am respirat pe varful muntelui, am o sora iubitoare, m-ai intregit daruindu-mi barbatul vietii mele, sunt iubita, adorata, alintata, protejata in fiecare secunda, sunt respectata si apreciata, am prieteni buni, mi-ai daruit frumusete si intelepciune, pot sa alerg, sa ma joc, sa calatoresc, sa citesc, sa ascult muzica, sa vad tot ce ma inconjoara, m-ai invatat sa ma rog, m-ai iertat pentru greselile mele, ma pazesti de toate relele, m-ai lasat sa ma spal in apa marii si sa sa ating nisipul cald...
Iti multumesc, Doamne, pentru ca ma iubesti in fiecare clipa a vietii, si ma aperi si ma ocrotesti ca pe propriul Tau copil...!