Speranta

Un val de liniste tremuratoare
Se scutura de ger copacii tristi
O cioara-si plimba gandul peste ramuri
In frunze-amare negrele povesti.
Si tot la tine ma adoarme gandul
Spre zari senine cu zapezi de ieri
Spre rasaritul cu pasuni alpine
Ce-mi mangaie privirea, visatori.
Si ma dezmierzi cu promisiuni candide
Iubirea devenind din zi in zi
O baie cu imbratisari marine
Sarutul apunand , infiorari
Verzi, rosii…curcubee emotive
Cognitive juraminte
Amanari…
Si peste ani si ani,
La fel de tineri
Si zambitori vom fi
Iubitul meu!
Frumos coral ti-o creste-n piept
Si-n suflet
Va flutura sarutul –
Amor etern…!
Cristina,19nov2007

Seara de vineri

Apus autumnal…si ploua cu armonii
De pian
Pe acelasi pat cu-aroma de spital
Se scurge-ncet
o melodie.

Prelude happiness…Deep Purple,
Si plictisit…acelasi ritm obsosit,
Bate gandul, inima
De s-ar opri…mai bine,
BA.

Te fura…te lasa
lumina , mireasa, cu val de matase-
iubire candida…si iata,
pastila-ti inchide privirea-n
oglinda.

Visare, cu aripi de unicorn
cloroform,
zburand ireal spre margini
de ideal,
adorm.

Vis intr-un arc frant…

Visam cu ochii strans inchisi
Sa fim din nou copii nestiutori
Sa nu ne doara anii ce-au apus
Peste a fruntii reci melancolii.

Sa radem fara de regret
Privind uimiti spre Soare,
Alint de mama sa simtim
In fiecare zi de iarna.

Si mi-as dori ca macar azi
Sa uit ce e durerea,
Pe-al mamei umar lin sa cad
Tristetea sa-mi aline.

Si mi-as dori ca pentr-o zi,
O ora, un minut
Din zeci de ani , sa strang in pumn
Un zambet de copil.

As intelege-al vietii sens
Urmand o alta harta,
Caci muntii s-ar preface-atunci
In prajitura glazurata…

Si am bea sucuri dintr-un
Iaz, dansand pe munte,
Pe-o stanca am spune povesti
De la batrani stiute.

Ah!a plecat, pagan prieten
Nu mi-a lasat in gand
Macar aducerea-aminte
A clipelor de-acum.


16.12.2007…cristina

...a trecut prea mult timp de cand nu am mai scris..timp irosit sau pur si simplu nemarcat de parametri speciali...
...prea multe probe ...fiecare zi este un test de :buna conduita, iubire, generozitate, rabdare, prietenie...urmeaza doua zile in care sa ma simt mai aproape de mine...in fiecare secunda voi simti pulsul fierbintei al tamplei ce se zbate intre viata si necunoscut, intre acum si mai tarziu, intre cer si pamant...am obosit in acest oras in care orele se succed in acelasi ritm mohorat...dupa acelasi program ...

...o noua toamna...noiembrie
cu ploi ce curata noroiul,
noaptea....fetele strazilor par
fara suflare, tainic se zbat
orele intre zi si visare.

ca-ntr-o piesa se teatru, papusi
cu ganduri inmanusate
in frunze de plus
papusi, fantomatice chipuri
fara piele, simturi
ma tem de umbrele noptii
strigatul fara suflare al mortii...

se leagana-n vant aerul zilei otelite
furnal sugrumat de fum, pier
innecate, pasari inlantuite
cu pietre legate de gat.
in mormant, in aerul toxic
respira plangand,
mortii
cu aripi de sarma
arzand...

melancolie, pofta de vesnicie
pofta de soare
de dragoste,
de uitare.
se-ascund sub pietre
ascutite doruri
regrete
taisul lor otelit
patrund, profund
in piepturi
de plus...

cant, cant, cant
poeme fara cuvant,
barbar
onomatopee
pietre,
ape
munti
vesnic tacuti...

Toamna,
cu haine de la case de moda
moderne piei de animal,
flamand
ne vanturi, ne arunci
ne plangi,
cu lacrimi de otel topit...
copii plapanzi.

CERSETORII PRIMAVERII

nu spune-un cuvant...
sarutul glaciar verde-a decedat
sub clopotul alb, schiopatand al lunii.

lin linistea serii fardeaza orasul
in verde-ndoliat...zambesc cersetorii
linistii serii ...priveghiul iernii .

...in linistea serii!
plimba-ti solarul zambet tatuat
pe fata lunii...iubeasca-se cainii.

nu spune-un cuvant in linistea serii!
infloresc ghioceii, sanii molatici ai primaverii
zambesc cersetorii...lasciv privind ghioceii...

Lasa-te ucis!

de sunt aici, sa nu ma vezi
ascunde-ti ochii, in valul agonic
sarat, al marii...

si de nu sunt, sa nu m-ascunzi
in umbra gandurilor tale
inalta-ma, ca un reflux
din spasmul dorului de mare...

daca ma vezi, sa nu m-arati
privirilor ce-mi fura gandul,
ma inveleste-n tarmul cald
de aur sa-mi fie mormantul...
preschimba-te-n nisip...!

si daca m-ai gasit, sa nu ma alungi
in cufar albastru cu lacate solare,
din ganduri ma tese,
verzi-galbene valuri;
si nu ma ucide,
ci schioapata-mi zborul
din tarm spre cerurile tale.

sa nu ma vezi, sa nu m-ascunzi
nici sa m-arati, nici sa m-alungi,
de ceru-ti este mult prea sus,
iubind, lasa-te ucis
de aripa mea schiopatand...!

...poezii din 2005-2006:

zbor spre lumi straine,
in bataie de aripi...suspin
durere in suflet,o lacrima
se zguduie-o lume ce-i in declin.
pierduta-ntre gratii nevazute,
ratacesc prin ceruri pustii,
o inima am avut,unde este?
azi am fost,dar voi mai fi?
privesc,ascult , ma misc...
sunt un freamat de codri pustii,
pe-alei neumblate de oameni
ma caut in fosnet de frunze-aramii.
bat clopotele,cerul e un zumzet,
miresme sonore danseaza-n vazduh,
o ultima ruga se-nalta,se pierde
cerul n-aude strigatul unui muribund.





cand pieptu-mi tresare
se zguduie-o lume,
o noapte de doruri
se-aprinde in priviri,
e cerul naframa arzanda
cu focul tacutelor dureri.
de unde-mi vii tu, patima?
tu,gand nebun
ce nu cunosti alint?
de ce te-anini de sufletu-mi senin,
asemeni stelelor pe cer?



LINISTE
Peste frunze deshumate
se astern in pas domol
fulgi de nea cu-albe vestminte-
giulgiu gri de catifea...

Fluturi fara de culoare
isi soptesc versuri de-amor,
sprijinind in mana tampla-mi
gandurile imi adorm,
caci imi legan constiinta
in al fluturilor zbor...



RUGA

Te chem in vis
mi-auzi chemarea?
un zgomot surd
de pasare ce-n zbor s-a frant...

Ma rog de tine
mi-auzi ruga?
un tainic cant
de inger cu aripi de lut...

Ma rog de mine
mai aud eu oare
al sufletului zbucium
ca s-a pierdut in vis?

Ma tem sa ridic pleoapa,
lumina diminetii
imi profaneaza ruga-
m-arunca in neat...



TACERE

De pe buzele-mi fecioare,
poleite cu venin,
saruta-vei doar durerea-
drog ce-ti va rapi tacerea,
te va-nchide-ntr-un suspin...
Urmarit de-al meu alint-
val de iubire-ndoliata,
mitui-ma-vei cu-o soapta
de iubire simulata,
ca sa-ti recastigi tacerea,
singur,mandru...si strain...


CIRESII INFLORITI

Printre astri fara nume
Printre pasari fara aripi
Printre flori fara petale
Printre fluturi fara culoare,
O inima mai bate inca,
Si sangele-i pulseaza-n tampla,
Si gandul catre cer vibreaza
Cu ochii-n lacrmi ea viseaza...

Prvirea-nspre trecut se-ntoarna
Spre-un curcubeu de primavara
Cand dintr-o ploaie in lacrimi verzi
Nascut-au firele de iarba.

Printre ciresii infloriti,
Plutesc pe cer miresme roz
Ascuns timid dupa un pom
El o priveste cu ochi tristi.

Caci azi e ziua despartirii
E dansul ultim al iubirii...
Furtuna e in ei si-n ceruri,
De piatra pare acum eterul,
Livada e cavou de lemn
Cu lumanari ce palid ard.
De sus,din Ochiul Nevazut
Albastrul plange peste flori
Spaland a fluturilor culori
Frangand a pasarilor aripi...

Fara-un cuvant,fara-un sarut,
Fiinta lor s-a rupt in doua,
Singuri in trup,uniti in suflet
Iubirea s-a preschimbat in mii de doruri.

El a plecat,vesnic pribeag
Spre lumi in care alti ciresi
Imbraca-n roz si flori si fluturi,
Iar ploaia nu-i darama sufletul.

Dar cand ciresii infloresc,
Si cerul e-o petala roz,
Ce-n lacrimi ploua peste flori,
Ea isi ghiceste amorul roz
Ce-a luminat o clipa doar,
Apoi s-a stins,ucis de dor...



De ce iubim?

De ce iubim pe cel ce
gandul nu-si indreapta
spre-a noastra tampla beata
de mii de vise-albastre?

De ce iubim pe cel ce
ochii nu-si indreapta
spre-al nostru chip umbrit
de dorul ce ne-apasa?

De ce iubim cu gandul,
cu inima,cu plansul
pe cel ce nu-si indreapta
mana spre-a noastra lacrima?

De ce iubim,Iubire?
Robi suntem azi,si maine...
Captivi in gandul nostru,
Solitar si nebun...




Suflet de lut...

Ce este viata intr-o lume
Ce nu mai stie a iubi?
Ce suntem noi acum cand cerul
E-o panza de astri straini?

Bezmetici si fara culoare,
Cersim cu mainile intinse
O clipa de ne-nsingurarere,
Refugiu intr-un cer de vise.

Ratacitori precum un fulg
Ce-n zborul catre lume piere,
Si noi zburam azi catre cer,
Dar dorul de pamant ne doare...

Nimic nu-i alb in asta lume,
Totul e gri,negru...pamant,
De cauti viata intr-un suflet
Gasesti un bulgare de lut.

Nu mai privim azi in oglinda,
Caci prea hidos ni se arata,
Insinguratul fulg de nea
Ce-n lume si-a murdarit albul...




Alb solitar

Cand te-am vazut intaia oara,
Au nins copacii peste noi,
Tacuti si tristi erau sarmanii
Oameni cu sufletul de lemn.

Iar noi ca doua aripi albe
Ce desenau in zborul lor,
Imaginea iubirii triste
Inmormantata-n alb cavou...

E iarna,si e frig pe cerul
Minunilor in care azi,
Noi nu mai credem,caci ne temem
A mai iubi cu suflet alb.




IUBESTE

Priveste-ma si spune-mi cum te vezi
Si lacrima ce-mi picura in palma
Spune-mi de e tristete sau noroc.

Cauta-n mine si spune-mi ca ai gasit
Raspunsul la-ntrebarea:
Si mi-l sopteste la ureche apoi.

Aseaza-ti tampla langa a mea tampla
Si-ntinde mana peste a mea mana,
Si lasa-ma sa ma ghicesc in ochii tai.

Si nu iubi pentru ca te iubesc
Floarea nu se naste dintr-o alta floare,
Ci se hraneste cu lumina si cu ploi.

Iubeste pentru ca iti este dor de Soare
Asemeni florii ce se ofileste-n intuneric,
Si lasa-ti gandul sa pluteasca spre al meu suflet.

Si nu-mi vorbi caci eu aud cuvantul
Ce nerostit se naste in a ta privire
Si lacrima-mi se inalta in asta stralucire...



FLORILE IUBIRII

saruta-ma cu ochii mari si tristi
si lasa-mi buzele sa-ti soarba acum durerea,
asemeni ploii ce se scurge pe parbriz
durerea ta sa curga acum in mine.

licoarea magica patrunda-n suflet
ca sa-mi purifice iubirea albastra,
si-asemeni vinului ce te imbata
iubirea mea chinul sa-ti imblanzeasca.

si nu privi in mine ca-ntr-un zid
de gheata...ci inchide ochii
si lasa-ti sufletul sa zboare lin
catre albastrul florilor-minuni.





FOTOGRAFIE FARA SUBIECT

sunt o fotografie nereusita
amestec de prea mult intuneric
si-o palida raza de lumina,
sunt o pata de culoare pe cer.

nu reusesc niciodata sa zambesc,
in fata aparatului de fotografiat
zambetul fuge speriat
de parca ar fi vazut o stafie.

fantoma e gandul ce se hraneste
cu-o trista poveste,numita EU...
iubirea pentru tine mi-a transformat existenta
intr-o fotografie fara subiect.

intre zabrelele cerului
stau inlantuite,asemeni condamnatilor,
zeci de fotografii ce lupta pentru identitate,
si cauta un loc in lumea celor vii.





APUS

vers chinuit,
un gand intrerupt la jumatate,
o ploaie ce transforma piatra in lut
si dorul ce preface iubirea in visare.

chin existential,
aerul prafuit sufoca strazile primaverii,
un caine parasit tremura in bataia vantului,
si visul ce asfinteste in rasaritul de maine.

amintiri galbene,
fotografii invechite expuse in vitrina,
un zambet stramb iesint din rama,
si rasaritul ce alunga umbrele...



DESPARTIRE

Sa dispara precum fumul
Nelinistea,dorul nebunul,
Sa cada precum frunza-n vant
Iubirea ce ti-o port in gand.

Sa nu mai stiu nimic de tine,
Nimic de scumpa ta privire,
Sa nu mai strang sub negre gene,
Lumina sfanta a amintirii tale.

Sa pleci acum,cu soarele,cu vantul,
Sa iei cu tine cerul si pamantul,
Si sa raman pustie precum luna
Cand cerul isi plimba pe gene lumina...





STATORNICIE
Din ceruri scaldate in ape sarate
Ai rasarit Luceafar botezat de ape,
Tu,domn al marilor,frumos pribeag
Saruti cu raze reci nisipul cald.

Fantastica priveliste marina nocturna,
Pictata de maine impreunate in ruga,
O liniste funebra vesteste sfarsitul,
Pe-al valurilor vals,asfinteste Luceafarul.

Acelasi decor,aceleasi costume
De veacuri,Luceafarul rasare-apune...
Doar mainile ce n-au atins nicicand nisipul
Compun pe harfe-nspumate o noua ruga.





SUNT

Sunt o punte fara scanduri,
Sunt visul unui pod asternut peste ape,
Sunt visul apei de a hrani pamantul,
Sunt floarea sadita de maine nevazute.

Sunt intrebarea inconvoiata de durere,
Si semnul de intrebare la sfarsit de enunt,
Eu sunt punctele de suspensie
Dupa un raspuns fara continut...

Eu sunt nevazuta,nepipaita,neauzita
Raza de lumina sfasiata in mii de fascicule,
Eu sunt culoarea cu nuante imprecise,
Sunt durerea, tacerea si ploaia
ce cade peste tine...

Eu sunt nesfarsita carare
Batatorita de mii de pasi trecatori,
Eu sunt bataia din aripi a unui fluture
Ce-si numara secundele in cercuri cuminti.




PARASIRE...

ti-am zidit din lacrimi torte
ce ard ca stele pe cerul nocturn
din suspine ti-am cusut icoane
ce stau prafuite sub ruine de juramant.

cuvinte ti-am daruit ca cioburi de curcubeu
si-a lor lumina s-a stins in tine
ca steaua ucisa de rasarit,
cu ploaia ti-am suras in gand.

mi-am incuiat odaile
cu doruri ramase fara ecou,
durerea din ferestre e lance
ce taie fasii din apusul amor.

cu verdele din ierburi tremur si plang,
pe aripi de fluturi fug de trecut.

Memento mori

avalansa de petale de crin
infioara vazduhul,
precum dangatul clopotelor
sfintii halucinanti,
pictati in aur si sange celest
pe coastele unui zeu demistificat...

te cautasem...cu ochii
(doi sori apocaliptici)
sapasem in trupul calcaros al credintei,
spre steaua,
stalactita a timpului
incolacita pe spatele unui sarpe...

ma-nfior cu fulgii ce picura linistit
lacrimi in podul calcaros
al palmei,
in reci duminici de februarie visez
crini sidefati, stopiti cu vin
tragic silabisiti in Ana...

Virus gripal

ca un virus gripal,
iubirea a germinat
in tesutul rosu-catifelat
al inimii:
atriul stag,injectat cu febra
topea,
intr-un abur delicat
zambetul inghetat,
in emisfera dreapta
a cerului ,luminat
de lapis-lazuli...
speriata,
mi-am aruncat inima
intr-un vas aurit,
cu apele aburind,
in verdele antibiotic
pentru durerea tropicala
ce-mi alinta
nebanuita ura;
intr-un nostalgic dans
pluteau in cercuri albe
banchizele polare ,
sub razele dorului
ce-avea sa ma rapuna...

Lui Eminescu...

Sunete venite din lumi mumificate
Se imprastie in aerul monoton si gri
Ca niste varfuri de sabii albastre
Insereaza lumina artificiala cu stafii...

Pe sub un tei cu florile indoliate
De plansul unor ceruri ce-au innoptat demult
Ascult cum vantul adie-ncet pe clape-
Cantul de-ngropaciune al unui zeu pagan.

Ca un Orfeu cu trupul sfasiat de bacante
Lacrimeaza in silabe gandul ucis de razele de luna
Le suiera vantul imbatranind pe clape:
Floa-re de tei, spu-ne-i iu-bi-tei, c-o astept
sa vina...

Anotimpuri

mi-am sadit tampla
intr-o brazda intunecata,
si era primavara...
cand a plouat intaia oara,
le-am poruncit ochilor sa se-mbete,
din a cerului Apa Lete
si era vara...
cand s-a luminat a infinitului coloana,
le-am poruncit buzelor sa rosteasca,
o ruga pentru fiecare treapta albastra
si era toamna...
cand vantul a cantat iubirile de asta-vara,
i-am poruncit inimii sa inventeze silabe,
pentru fiecare nota eoliana
si era iarna...
cand a nins intaia oara,
strivita sub albita timpului coloana,
tampla a-nceput sa doara
si as fi vrut sa fie primavara...

...

Ma-mbrac intr-o sublima ignoranta-
un negru val pe fata,
sa nu ma piarda glasul
privirilor de jad,
ce in adancul marii
isi tes cu negre gene somnul-
blestemul dulce al uitarii,
de tot ce-mi este drag...