Apus

Se-ntuneca la fata cerul
oglinda nesfarsita a sufletului meu,
Soarele, o portocala gigantica
se-nchide in sine si adoarme imbratisand
pamantul cu umbre de foc.

Se aud in departare vocile pescarusilor
ce-si cheama puii fugiti prin oras,
La geam o pisica isi plange dragostea
si dorul de un suflet de poet
vagabond motan.

Pe strazi trec masini si oameni
cu fetele triste ca niste papusi
intinse pe ate si manipulate
zi zi de zi, ceas de ceas
de maini aur.
Apus...

DOR

Cuvinte fara inteles
se nasc si mor din oameni
Si lumea asta fara sens
se-nvarte trist, agonizand
in jurul unui Nume
demitizat si ignorat
de secole pagane.
In fiecare zi pe strazi,
pluteste-ncet, apasator,
asemeni unui nor bolnav-
fara credinta si umor,
o liniste apasatoare,un delir
al orelor pustii de vara
in care nasc, traiesc si mor,
taceri inbalsamate-n toropeala
si o acuta, deprimanta,
lipsa de viata.
Dor de nor, de ploi, de vant,
de aer proaspat, de pamant,
de iarba, flori, munti,
de iubiri, salbatice emotii de tineri
sau pudice trairi de-adolecenti
ce zac in lumea lor de vise.
Dor de copilarie, de rasete,
de jocuri si certuri puerile,
de casa de la tara in care
am fost imbratisati de viata
pentru prima oara.
Dor de cuvinte care rostesc credinta
in oameni, dor de noi,
de chipul care nu se schimonoseste
cand se priveste in oglinda.
Dor...