Mamei

Mi-e dor de chipul tau, femeie
atat de draga sufletului meu
mi-e dor sa iti privesc zambetul cald
si vocea materna sa ti-o ascult mereu.

Cu fiecare an tu tot intineresti
chiar daca parul alb te ninge ca-n povesti
lumina capruie a ochilor tai blanzi
alunga si-acum fantasmele noptii
ce-mi tulbura somnul copilaresc.

Mi-e dor de mana ta femeie
cu pielea batatorita de truda
ce-mi mangaie fruntea
impovarata de tristeti si zbuciumul
gandurilor mele tineresti
cu-ntelepciune il prefaci in cantec.

Singuratate

Sunt singur, mereu singur
inchins in mine insumi,
de nimeni vazut
stau ascuns in spatele zidului
ce desparte oamenii de ingeri.

Nestingherit de ochi iscoditori
ma plimb printre flori
si zbor printre fluturi
din iarba verde imi fac
culcus si dorm
cu ochii intorsi inlauntru.

Pleopele larg le deschid in afara timpului
si privesc cum stelele se prefac
in faguri de lumina si Soarele
se deghizeaza in a noptii trista regina.

Sunt singur, mereu singur
cu bratele strans impreunate
imbratisand zidul ce desparte
lumea de jos de lumea de sus
strans, tot mai strans
pana cand ma prefac
intr-un pod de oase ce leaga
apele vii de apele moarte.

Dorinta

lasa-ma sa te ghicesc in palma
sa-ti simt inima vibrand pe buze
sa-ti ating conturul gandului pribeag
ce-ti umbreste tamplele rotunde,
lasa-ma sa te sarut pe frunte
si pe ochi -doi astri rotitori
in adancul marilor straine
sa privesc in visu-ti trecator.
nu-mi inchide inima in pumn
nici privirea nu mi-o rataci pe buze
in auz sa nu-mi pecetluiesti tacerea
vorbelor pe care nu mi le poti spune.

Ploaie de vara

Ploua violent in seara aceasta caniculara
pe strazi trecatorii alearga grabiti
spre-naltele blocuri murdare de anii
ce trist si pustiu au imbatranit.

Sub stropii de-otel se vestejesc teii
prieteni tacuti din trecut si de-a pururi
prin aerul umed zboara umbrele
ca puii de vrabii cazuti din cuib.

Privesc de la geam cum se zbuciuma brazii
in dansul salbatic se-apleaca spre pamant
se-nchina ploiii ca unui sfant,
E cald la mine-n casa, in suflet si in gand.

Ploua nemilos in seara aceasta de vara
Cu stropi de metal topit
As alerga pe strazi in pielea goala
De nu m-ar preface acidul metalic in scrum.

Si daca EU...?

Si daca eu nu te-as mai iubi?
m-as trezi intr-o dimineata in tipatul infometat al
pescarusilor ce plutesc deasupra lacului Titan
mi-as feri privirea de lumina zorilor de zi ascunzandu-mi
chipul in racoarea cearceafurilor albastre, as pluti si eu
asemeni pasarilor flamande pe bratele inspumate ale ultimelor
clipe de somn, visand ca este inca noapte si nu Soarele
ci Luna isi rasfira blondele suvite in geamul fara draperii,
pana cand, intr-un tarziu m-as intinde pe nisipul umed
adus de maree in mijlocul camerei mele goale mieunand
la stelele care au apus, mi-as aminti ce am visat sau poate
mi-as dori sa nu fi visat un alt barbat,
sa nu iubesc alta voce tandra,
alte imbratisari delirante
alte buze moi, dulci-acrisoare asemeni visinelor pe care
obisnuim sa le mancam impreuna,
imi doresc sa nu te mint, sa nu te amagesc, sa nu te abandonez
pentru alte maini
care stiu stiu sa ma atinga fara sa ma doara,
pentru alti ochi
care stiu sa-mi zambeasca plangand , razand.
Si daca Eu nu te-as mai iubi as mai sti sa traiesc
as avea aceeasi inima, aceleasi ganduri mi s-ar zbate
in piept, as fi tot eu sau doar un chip care sa-mi semene:
gura mea prea mica, ochii mei caprui,
trupul meu prea putin senzual pentru a fi de femeie,
zambetul meu prea nostalgic pentru a fi de copil?

Si daca TU...?

Si daca tu nu m-ai mai iubi?
te-ai trezi intr-o dimineata cu privirea pierduta in visele pe care
nu ti le mai poti aminti, pe care care nici nu stii ca le-ai visat, nici
nu vrei sa le stii,
ti-ai ascunde fata de lumina primelor raze de soare ce-ti rapesc
ultimele clipe de toropeala in caldura cearceafurilor verzi
adancit in iluzia covorului de iarba ce-a ratacit in noapte
din parc pana in centrul camerei tale,
ti-ai inchide cu degetele lungi mirosind a iarba proaspat taiata
pleoapele, si pletele lungi mirosind a grau copt ti le-ai rasfira
pe frunte, pe umerii dezgoliti in somn , le-ai abandona prada sarutului
buzelor moi. ale cui sunt? ale tale, ale mele , ale altei femei
pe care ai visat-o poate dar nu-ti mai amintesti, nu poti
sau nu vrei s-o mai stii,
si daca...si daca ai vedea-o pe strada ai simti ca nu ma m-ai iubesti?
si daca da, mi-ai spune adevarul sau mai minti, m-ai amagi cum
amagesti batranii cand le spui ca nu sunt bolnavi , au nevoie doar
de putin repaos dupa atatia ani de truda, de chin?
Ti-ar fi rusine poate, si devorat de remuscari te-ai uri
ti-ar fi teama sa privesti lacrimile ochilor mei indurerati
si te-ar intrista sa-mi vezi buzele strivite de dinti
dintii cu care af fi muscat direct din inima, din maduva oaselor
pana nu as mai sti cine sunt si de ce exist in lume.
Ma intreb cum arata chipul unei femei parasite
exista oare cuvinte sa descrie amalgamul de sentimente ce-au intunecat
lumina irisilor desenati in culoarea boabelor de grau aramii
lasand in locul ei un gol imuabil,
mai vast decat drumul de la Polul Sud la Polul Nord
mai rece decat ghetarii Caucazieni
mai sterp decat pajistile alpine
mai secetos decat desertul Saharei
mai trist decat tristetea insasi,
un gol nu semnifica nimic, nu e neat si nici infinit
nu e materie in devenire, nici macar un Cuvant
Si daca tu nu mai m-ai iubi
golul pe care l-ai lasa in mine cine l-ar vedea
cine l-ar indragi, l-ar adopta?
As deveni invizibila pentru mine insami, nici oglinda
nu m-ar mai privi de teama sa nu se loveasca
de reflectia propriului chip indefinit,
si cine ar mai iubi gura mea prea putin senzuala,
ochii mei prea caprui pentru a fi verzi,
degetele mele prea scurte pentru a canta la pian, trupul meu
prea marunt pentru a fi de femeie, prea putin inocent
pentru a fi de copil?