Alergam intr-o vale a gandurilor neimplinite-
franturi de cer oglindite pe fruntile arse de soare,
Alergam asemeni acelor de ceasornic cu fiecare secunda inainte
pana cand uitam sensul drumului si ne intoarcem obositi
la linia de inceput a vietii noastre, in cuibul de ganduri
bolborosite in silabe de neinteles dar atat de mult iubite
de catre primii oameni pe care i-am cunoscut.
Cantam in fiecare zi la aceleasi instrumente: inima, minte
un cantec pe care il stim pe de rost, instinctele ne-au parasit
de mult simturile, traim din reflex, respiram linistiti
doar cand ne aducem aminte ca avem Aripi de foc asemeni
pasarii Phoenix, ca avem ochi de Piatra vie asemeni
stelelor care in drumul lor spre moarte vad Cerul
si Pamantul cu tainele si legile existentei lor.
Alergam asemeni acelor de ceasornic cu fiecare secunda inainte
ca si cum am fi programati de o mana nevazuta sa parcurgem
acest drum; si totusi de mici suntem invatati sa credem
in legea liberului arbitru, sa ne iubim libertatea cu care
am fost inseminati la nastere, sa credem ca fiecare dintre noi
are o stea in frunte. Nu putem sa stim clipa mortii ei dar
ne putem bucura de traseul pe care il va parcurge pe cerul
Noptii presarat cu ganduri spovedite, vise si idei.
