Ei spun...

Ei spun ca mortii ii succede numai Moartea
morman de oase ingropate in pamant,
si tot misterul Vietii in eternitate
l-au spulberat precum nisipu-n vant.
Ei spun ca sufletul e o poveste
transmisa de batrani la gura sobei,
copiilor infricosati de frigul iernii
care visau la darurile de Craciun.
Ei cred ca Azi este sfarsitul
oricarei fapte, oricarui gand
si clipa de Acum nu va fi regasita
in alt Timp si alt Spatiu mai inocent, mai bun.
Ei vorbesc despre dragoste fara sa o simta,
ca despre o revista pentru adolescenti, in
care Un Calin o place pe Ioana dar e prea timid.

Ei spun ca a fi este de-ajuns pentru o viata efemera
fara nevoia de A Exista...

Jocul de-a Dumnezeu

Te cunosteam de secole,din vietile anterioare
acestui sfert de ata innodata de maini
nindemanatice. Te-am intalnit bizar in alte
lumi cu alti Sori, mai inofensivi si mai apropiati
de centrul Pamantului. Si pentru ca te-am intalnit
de atatea ori simt ca te cunosc ca pe mine insami...
poate ca de aceea fiecare zi imi pare a fi un joc
al Atotcunoasterii: ochii mei stiu sa citeasca
in privirile tale ganduri si idei, de pe buzele
tale culeg dorinte, dureri si nelinisti nemarturisite,
recunosc inaintea ta ce urmeaza sa faci,sunt mereu
cu o secunda mai aproape de fiecare gest,fiecare
pas,fiecare tresarire a inimii.

Vibrez de bucurie ca un diapazon, ma desfac in zeci
de frunze multicolore, ma risipesc printre
arbori tomnatici si rad la cea mai mica
presimtire pe care o am atunci cand ma gandesc la tine.
Raportandu-ma la tine viata mea plicticoasa a devenit
un fascinant joc de-a Dumnezeu...si din fericire
cunoscandu-te pe tine am invatat sensuri noi
ale acestui joc minunat numit Iubire.

Ghicitoare

Se desprinde, se intinde si pluteste
ca un vis de iarba cruda,ca o boare de
amiaza fermentata in caldura cerului varatec,
ca o buna dimineata parfumata cu arome de
cafele la ibric,
ca un zambet de copila-juvenila
promisiune de surasuri si-ntelesuri
cu mirosuri de bucurii interzise,
ca un dus in ploaia rece care vine
peste tine cand ti-e somn si plictisit
lenevesti cu o carte in mana
sub un pom la asfintit;
Se invarte,parca zboara,da din aripi
ca un fluture de seara.

Te priveste pe sub gene, negre minuni indiene
si te tine in palma calda ca pe-o frunza
de matase,vaporoasa,colorata in desene de-altadata,
Te alinta si te zboara printre flori de iasomie,
pe sub stupii de albine incarcati cu aur dulce
pe deasupra pomilor purtatori de voie-buna
pana sus, pana la norii presarati cu vata fina.

La sfarsit de vers te-adoarme cu-n sarut de noapte buna...