Insomnii in ore de vara tarzii,
privesti pe sub gene cum cerul
devine ferestra deschisa din tine
spre-ntreg universul ce doarme in tihna
cand tu te legeni ca un copil bolnav
de nelinisti necuvantate...in fata, in spate...
privesti in tavan si ti se pare
ca albul este seninul cerului de vara.
Si linistea noptii parca te infioara
cand vezi cum forme difuze incep sa te-nconjoare,
dinspre fereastra aluneca cuvine intrerupte,
sunt doar betivii care se impiedica in fata usii,
Din cand in cand ti se formeaza ganduri,
idei pe care ai vrea sa le pastrezi,
dar este greu sa iei in mana creionul si-o hartie
pe care ne-ntrerupt sa incepi sa visezi.
E cald si te topesti precum o inghetata
expusa prea mult timp luminii,
dar chiar de esti un balon mai sofisticat de apa
pamantul tot il simti sub talpi; doar mintea lenesa
se incovoaie asemeni fierului topit si prin
nu stiu ce intamplare prinde conturul unui liricurici...
Sclipesti in orele tarzii de vara precum o stea
pe cerul inghetat; simti ca te strang secundele
de maini si de picioare si capul iti atarna ca un bolovan,
dar n-ai de-ales, ideile ca intr-un carusel de groaza
te lasa cand prea plin, cand pustiit...
