Anotimpuri

mi-am sadit tampla
intr-o brazda intunecata,
si era primavara...
cand a plouat intaia oara,
le-am poruncit ochilor sa se-mbete,
din a cerului Apa Lete
si era vara...
cand s-a luminat a infinitului coloana,
le-am poruncit buzelor sa rosteasca,
o ruga pentru fiecare treapta albastra
si era toamna...
cand vantul a cantat iubirile de asta-vara,
i-am poruncit inimii sa inventeze silabe,
pentru fiecare nota eoliana
si era iarna...
cand a nins intaia oara,
strivita sub albita timpului coloana,
tampla a-nceput sa doara
si as fi vrut sa fie primavara...

...

Ma-mbrac intr-o sublima ignoranta-
un negru val pe fata,
sa nu ma piarda glasul
privirilor de jad,
ce in adancul marii
isi tes cu negre gene somnul-
blestemul dulce al uitarii,
de tot ce-mi este drag...