Aventurile lui Norocel
Cap.I Primii fulgi de zapada

Intr-o noapte geroasa de iarna cand ultimele lumini s-au stins pe la ferestrele caselor si linistea s-a asternut ca un val intunecat peste sat, focul palpaie alene in casa de la marginea padurii rasfirand scantei rosiatice pe pereti. Ghemuit langa soba, cu bratele intinse deasupra unei paturi, ca intr-o imbratisare, un baietel cu pleoapele aproape inchise de somn sopteste neincetat "o sa fii bine, o sa fii bine! pana maine dimineata totul se va sfarsi, si o sa fii fericita sa-ti mangai puiii, o sa-i hranesti si o sa-i inveti sa se spele si sa se joace...o sa fie bine, nu trebuie sa-ti fie frica, o sa treaca repede ca un vis!".
"- Tie iti este usor sa vorbesti asa...Mi-auuu!...asta a durut foarte, foarte tare. Uof, de ce trebuie sa mi se intample tocmai mie? Eram asa tanara si frumoasa, o pustoaica cu blana gri lucind precum argintul in soare, cu ochii albastri-cenusii si coada pufoasa, leganandu-se lenes in urma mea, abia atingand pamantul. Toate pisicile din sat ma invidiau, ma priveau cu ochi vineti de furie de fiecare data cand motanii fluierau dupa mine pe la poarta, si de pe garduri, si de sub fereastra...E numai vina lui, sau, ma rog...a lor: Toni, aaa, Misu, Ronti...Mi-auuuu!".
"- Nu, nu plec de langa tine, linisteste-te, Miruna, stai cuminte si o sa se sfarseasca cat ai zice peste."
"- Apropo de peste, crezi ca tanti Elena o sa fie induiosata de chinurile prin care am trecut si o sa-mi dea maine o portie de peste fript, pregatit dupa reteta aia speciala, mostenita de la mama ei?yamiii...", zise Miruna, zambind putin pe sub mustati si lingandu-se involuntar pe buze.
"- ssst! nu te mai misca, stai linistita!" Ii raspunse Andrei, managaind-o incet pe burta umflata ca un balon alb.
Orice alt baietel in locul lui ar fi fost ingrozit sa stea singur in camera intunecoasa, cu o pisica mieunand incontinuu, intr-un tipat sfasietor de durere, dar Andrei nu se sperie asa usor, iubeste prea mult pisicile ca sa le lase singure in cel mai important moment al vietii lor. Inainte de Miruna a mai avut o pisica, Mitzi. Era o adevarata printesa, cu blana bogata, stralucitoare, de un galben pamantiu, ca a unei leoaice, cu ochii mari, verzi si coada stufoasa, Mitzi era cea mai alintata si mai rasfatata pisica din lume. Dar din nefericire, a murit la numai doi ani otravita de un vecin care pretindea ca i-a furat in repetate randuri smantana de pe oalele cu batut prins. Andrei a suferit foarte tare cand a aflat ca Mitzi murise. A stat inchis in casa zile in sir refuzand sa se joace cu ceilalti copii. Ar fi chiulit si de la gradinita, dar se temea de pedepsele pe care tata le aplica atunci cand era extrem de suparat pe el. De atunci, a jurat sa aiba grija intotdeauna de surorile lui patrupede, sa nu le piarda nici-o clipa din ochi si sa le ajute atunci cand sunt bolnave, asa cum este Miruna acum.
Dimineata cocosul satului a cantat triumfator de sase ori: cucuriguu, cucuriguu, cucuriguu...Desi afara era inca intuneric, lumea s-a trezit repede la viata: satenii s-au dat grabiti jos din paturi ca sa hraneasca animalele si sa curete curtile si grajdurile. Andrei insa, desi era foarte matinal de obicei si se trezea inaintea celorlati din casa, dormea dus pe podea, cu o mana ramasa aplecata deasupra Mirunei. Din camera de alaturi vocea mamei se auzea, ca un ecou indepartat, ca intr-un vis "- Andrei, intarzii la scoala, trezeste-te! Andrei!" "De ce ma striga mama? nu am facut nimic rau, mama si scoala nu au ce cauta in visul meu, in visul oricarui copil...doar pisicile si cateii, si caluseii au permisiunea sa ma viziteze in timp ce dorm. Si de ce tipa la mine? e inca intuneric, e noapte, nu ar trebui sa doarma?" "Andrei! sa stii ca o sa arunc cu o galeata de apa rece peste tine!', vocea mamei se auzi amenintator de data asta. "- Vin, v-i..n"si ultima litera s-a stins intr-un cascat zgomotos."a...cum.." Cand a deschis ochii, nu a inteles din prima clipa unde se afla, adica, stia unde se afla, dar nu intelegea de ce este pe podea si unde este Miruna. Pentru o secunda fata i s-a acoperit cu un praf de pudra verde, apoi alba, galbena..."Mirunaa!"
"miauuu! un mieunat incet dar vesel se auzi din celalalt colt al camerei. Intinsa pe pat Miruna torcea lenes tinand in brate cinci ghemotoace mititele de blanita: alb, galben, portocaliu, cafeniu, maro, negru...toate culorile se amestecau ca intr-o explozie de vopsele neglijent aruncate pe perete. "miauuuu!" Chiar in acel moment mama a deschis usa zgomotos pregatita sa tipe pentru ultima data la Andrei, dar cuvantul i s-a frant chiar inainte de a rosti prima silaba si un zambet larg de surpriza si admiratie i-a luminat fata si ochii.
Va urma...

Cateva lucruri care imi lipsesc...

Mi-e dor sa stau pe veranda din fata casei parintesti intr-o zi calduroasa de vara, cu o carte de poezii in mana si sa ascult ploaia care cade din cer in ritmurile unei sonate cantate la pian; sa asez cartea deoparte si sa ies afara, in ploaie, sa ma invart in cerc cu bratele larg deschise, sa simt apa siroindu-mi pe pleoape, pe buze, sa gust putin din aroma ei sarata, rece, si sa alerg ca un pui de caprioara care abia a invatat sa faca primii pasi in lume, sa rad si sa strig lumii intregi cat de libera ma simt si cat de bucuroasa; sa retraiesc senzatia pe care a avut-o primul om cand a deschis ochii si a vazut lumina pentru prima data, si i-a simtit atingerea calduroasa, si adierea vantului ce i se plimba prin par, pe fata, pe gat; mi-e dor sa privesc curcubeul ce se intinde ca un arc multicolor deasupra orizontului, ca o esarfa diafana infasurata in jurul gatului, infrumusetand astfel fiinta, natura...
Mi-e dor sa stau pe prispa din fata casei parintesti, intr-o noapte de vara cu luna plina, sa privesc minute in sir globul de piatra galbuie pictat cu umbre de forma ochilor, nasului, gurii; sa simt aerul proaspat emanand din frunzele copacilor, si adierea usor perceptibila a vantului; sa raman cu privirea pierduta pe cer in cautarea carului mic si a carului mare, in cautarea stelei polare; sa intind mana catre cer si sa pictez pe panza intunecata stelele mele, visurile si iubirile mele, chipurile oamenilor pe care i-am iubit si pe care ii iubesc, contururile obiectelor care imi fac existenta mai fericita - o carte, o glob cu zapada, un stilou si o coala de hartie ingalbenita de timp, o cana de ceai, o lumanare si betisoare parfumate, o camasa barbateasca, o pereche de ochelari, o sticluta de parfum, o chitara...
Mi-e dor sa stau pe iarba, la umbra unui copac sa citesc o carte buna si usor-usor sa alunec in alte lumi, in alte povesti, cu eroi mai mult sau mai putin viteji, cu printese mai mult sau mai putin frumoase; sa simt falfaitul aripilor deasupra mea, sa aud zumzetul albinelor, sa miros aroma ierbii incinse de soare, sa ating scoarta copacului, aspra, crestata de ani, de ploi, de vanturi...

10 lucruri pe care o pisica iubeste sa le faca zilnic...

Acum cateva luni am "adoptat" un pui de pisica pe care timp de o luna l-am considerat a fi un motanel dar s-a dovedi a fi de sex opus; numele insa i-a ramas acelasi, Norocel...i se potriveste mult prea bine ca sa ii dam altul si in plus, este greu de imaginat un nume de fata care sa i se potriveasca avand in vedere ca este extrem de neastamparata, mai ales atunci cand ti-e somn si nu ai chef sa te joci cu ea.

Nu stiu cum sunt ceilalti iubitori de pisici dar eu sunt absolut innebunita dupa aceasta "vampiroaica mica"...lucru absolut imposibil de crezut anul trecut cand nu le suportam in preajma mea. Norocel insa a reusit sa-mi castige toata atentia si grija de care pot da dovada deoarece nu are nimic din ceea ce in mod normal nu-mi place la o pisica: nu are blana neagra, ochii albastri sau galbeni, nu lasa par prin casa, nu-si face nevoile pe unde apuca si nici nu-ti intoarce spatele cand vrei sa te joci cu ea. Din contra, are blanita cafenie cu alb pe burtica si pe labuta, coada gri-maronie, ochii verzi iar pe cap are cateva dungi de tigrisor. Este jucausa, vesela, alintata si prietenoasa, nu face mofturi la mancare ( nu ca ar avea motive sa depuna vreo plangere la protectia consumatorului) si iubeste lucrurile marunte care fac mult zgomot cand le rostogolesti pe gresie sau pe parchet.

Fiind prima pisica pe care am crescut-o am fost absolut fascinata de tot ceea ce face prin casa (spre nemultumirea prietenului meu care se supara de fiecare data cand ma joc cu Norocel in timp ce ne uitam la film, sau dimineata la prima ora cand el incearca sa prelungeasca ultimele minute de somn iar ea incepe sa toarca pentru ca o mangai pe blanita), asa ca m-am gandit sa trec pe lista 10 lucruri care ii fac intotdeauna placere (ordinea e aleatorie):
1...sa se trezeasca inaintea noastra si sa cotrobaie prin bolul cu mancare ca sa rontaie ce a mai ramas in el;
2...sa mearga cu mine in bucatarie dimineata ca sa ma supravegheze cand ii incalzesc conserva pt. micul dejun;
3...sa ii dau o bucatica de carnita cu care sa joace pe gresie, sa o alerge prin toata bucataria ca pe un biet soarece fara scapare din ghearele ei, sa-mi mototoleasca carpetele, sa sara pe pereti si sa miaune la usa ca si cum ar astepta un prieten de joaca;
4...sa se catere pe cearceafurile proaspat spalate si intinse pe franghia din baie si sa faca acrobatii in varful lor;
5...sa sara pe calorifer si de acolo pe pervazul din bucatarie, sa se catere pe plasa de tantari si sa scoata capul prin gratiile de la geam ca sa poata sari afara atunci cand nu o supraveghez;
6...sa gaseasca pe masa din bucatarie o farfurie cu friptura dupa ce s-a strecurat pe usa si sa sterpeleasca o bucata, sa o duca tip-til in baie si sa o molfaie cu pofta, in graba, sperand ca nu o sa observe nimeni;
7...sa se ascunda sub cearceaf si sub patura atunci cand vrei sa schimbi lenjeria sau vrei sa aranjezi patul;
8...sa te atace atunci cand iti este lumea mai draga, de regula, te uiti la film, sau citesti, sau pur si simplu lenevesti: topaie ca o broscuta si sare incontinuu ca sa te muste de maini, de gat, de umeri, de picioare, de incheieturi avand grija sa gaseasca locurile unde pielea este mai moale si carnea mai frageda, adica exact locurile care iti provoaca cea mai mare durere...
9...sa darame sulul de hartie si sa-l sfasie cu dintii imprastiind hartia pe covor;
10...sa se joace cu jucaria ei preferata exersandu-si astfel abilitatile de felina: un pinguin de plus agatat de o sfoara pe care il invarti prin casa ca sa-l urmareasca; sta la panda - sub canapea, sau intre fotolii - pana cand gaseste momentul potrivit ca sa sara cu o viteza uimitoare asupra lui; cel mai haios este cand invart sfoara in cerc si ea alearga minute in sir dupa ea ca sa prinda pinguinul, sau cand o ridic foarte sus si ea face niste tumbe extraordinare in aer; uneori oboseste atat de tare incat se tranteste pe covor cu limba scoasa afara pe jumatate si gafaie ca un ogar venit de la vanatoare.