Cateva lucruri care imi lipsesc...

Mi-e dor sa stau pe veranda din fata casei parintesti intr-o zi calduroasa de vara, cu o carte de poezii in mana si sa ascult ploaia care cade din cer in ritmurile unei sonate cantate la pian; sa asez cartea deoparte si sa ies afara, in ploaie, sa ma invart in cerc cu bratele larg deschise, sa simt apa siroindu-mi pe pleoape, pe buze, sa gust putin din aroma ei sarata, rece, si sa alerg ca un pui de caprioara care abia a invatat sa faca primii pasi in lume, sa rad si sa strig lumii intregi cat de libera ma simt si cat de bucuroasa; sa retraiesc senzatia pe care a avut-o primul om cand a deschis ochii si a vazut lumina pentru prima data, si i-a simtit atingerea calduroasa, si adierea vantului ce i se plimba prin par, pe fata, pe gat; mi-e dor sa privesc curcubeul ce se intinde ca un arc multicolor deasupra orizontului, ca o esarfa diafana infasurata in jurul gatului, infrumusetand astfel fiinta, natura...
Mi-e dor sa stau pe prispa din fata casei parintesti, intr-o noapte de vara cu luna plina, sa privesc minute in sir globul de piatra galbuie pictat cu umbre de forma ochilor, nasului, gurii; sa simt aerul proaspat emanand din frunzele copacilor, si adierea usor perceptibila a vantului; sa raman cu privirea pierduta pe cer in cautarea carului mic si a carului mare, in cautarea stelei polare; sa intind mana catre cer si sa pictez pe panza intunecata stelele mele, visurile si iubirile mele, chipurile oamenilor pe care i-am iubit si pe care ii iubesc, contururile obiectelor care imi fac existenta mai fericita - o carte, o glob cu zapada, un stilou si o coala de hartie ingalbenita de timp, o cana de ceai, o lumanare si betisoare parfumate, o camasa barbateasca, o pereche de ochelari, o sticluta de parfum, o chitara...
Mi-e dor sa stau pe iarba, la umbra unui copac sa citesc o carte buna si usor-usor sa alunec in alte lumi, in alte povesti, cu eroi mai mult sau mai putin viteji, cu printese mai mult sau mai putin frumoase; sa simt falfaitul aripilor deasupra mea, sa aud zumzetul albinelor, sa miros aroma ierbii incinse de soare, sa ating scoarta copacului, aspra, crestata de ani, de ploi, de vanturi...