vineri, decembrie 08, 2006
NINSOARE
Sa cada din ceruri inalte ninsoarea
sa-mi planga privirea cu fluturi de-argint
sa nu ma mai vada durerea si ura
din ochii de-arama murind in alb impur...
Sa ninga salbatic, un inghetat potop
striveasca cuvantul ce mult l-am iubit,
sa nu ma rosteasca cu amar buzele
pe-al caror zambet rozele s-au ofilit...
Sa fiu o regina cu tampla arzanda
de frigul celest al stelelor albe,
sa nu ma mai doara ochiul fantastic-
sarutul tacerii pe-al rozelor vis....
joi, decembrie 07, 2006
Melancolie
Ma sting intr-un strigat
si pier incolor
in marea innoptata
sub rosu-asfintit...
sunt o stea parasita
de lumina nocturna,
o gingasa piatra
ce-ngana trist,
un cantec de ape
melancolic valsand
pe harfe de alge
verzi, albastre...si poate
Plangand.
Murind cu sfiala,
o alba floare,
ti-am nins cu vise-
lacrimi-petale
surasul solarelor
globuri de lut...
...Am sa incep asa cum v-am obisnuit deja printr-un citat semnificativ(" a minimal context"...asa isi incepe una dintre profesoarele mele cursul saptamanal) ..."incapacitatea de a se plictisi e a tuturor acelora care sunt atenti la lumea lor si nu jinduiesc dupa lumea celorlalti" ( C.Noica-"despre plictiseala", 1938)
...desi acesta ar trebui sa fie punctul de plecare al paginii de jurnal de astazi, ar trebui sa fac niste observatii preliminarii...ieri, asa cum unii dintre voi stiu deja, a fost o zi de sarbatoare, iar eu am avut privilegiul de a fi imbratisata cu caldura de toti prietenii care mi-au urat "la multi ani" si care mi-au fost alaturi la un pahar de bere aseara...m-am simtit extraordinar de bine, cu atat mai mult cu cat nu am fost amenintata nici macar cateva secunde cu "uracioasa" stare de plictiseala..(poate o sa vi se para ciudat, dar mi s-a intamplat, si nu doar o data, sa ma trezesc in mijlocul unei petreceri cuprinsa de un sentiment acut al absurditatii celor petrecute; cu cat incercam mai mult sa fiu o particica din veselia generala, cu atat mai mult ma izolam...)..numai ca este o diferenta esentiala intre izolare si singuratate...pe care de altfel, am resimtit-o si eu saptamana asta...
...se poate spune cu destula exactitate ca saptamana asta am fost un "singuratic" clasic...eu am fost prioritatea numarul unu nu doar in ganduri dar mai ales in activitatile mele preferate ...imi promisesem cu cateva zile in urma sa nu mai caut pe nimeni, sa nu mai incep nici-o conversatie fara o invitatie anterioara...si am reusit..mai mult decat atat, m-am simtit LIBERA...am fost eu insami in tot ceea ce am gandit, am spus, am facut..poate nu intamplator camera mea s-a transformat intr-o biblioteca cu rafturile daramate( precum in scena aia din Garfield...de altfel, am si eu in camera un astfel de "motanel" lenes...care acum doarme, evident, desi e trecut de 11...a uitat pana si de cursurile de dimineatza...si care cu siguranta o sa-mi dea o replica dura la aceasta "caracterizare" , constand in mai noua mea porecla...pe care bineinteles ca nu am sa v-o comunic acum...)...dar sa revin, amintindu-mi ca aceasta camera, asa dezordonata cum e ea, cu carti imprastiate, aruncate prin toate ungherele , creeaza o atmosfera excelenta, demna de un decor romantic din nuvela lui Eminescu daca ar fi sa-mi imaginez si vreo 2-3 paianjeni tesandu-si panza prin colturile tavanului...o atmosfera care imi permite sa "respir" in voie....reusita zilei de ieri, din toate punctele de vedere, s-a datorat tocmai acestei insingurari care m-a ajutat sa-mi amintesc de mine, sa fac un bilant al lucrurilor pe care le-am obtinut si a celor pe care le-am pierdut...sa renunt la un "drum" care nu ar fi dus nicaieri si sa revin la propriul meu drum...si , ca sa fiu sincera, mi-am permis chiar sa visez ascultand feerica muzica a pianistilor clasici si moderni...
...izolarea este intotdeauna creata de imprejurari exterioare tie...te trezesti aruncat in ea, in timp ce spre singuratate te duci de bunavoie, cu speranta ca te vei regasi..ca iti vei gasi calea spre desavarsire si implinire...izolarea aduce dupa sine "uratul, plictisul, tristetea"...singuratatea "te trezeste" la o alta viata...eliberata de constrangerile sociale, de rutina zilnica...iti permite sa traiesti " in spirit"...cu toate armoniile si conflictele care salasluiesc in acesta....
...asa ca, dragii mei, nu va temeti de singuratate, dar aveti grija sa nu va lasati amenintati de izolare, pentru ca tot ce veti obtine de la ea va fi dezolarea...fiti sinceri cu voi insiva si priviti fara sfiala in trecut dar mai ales in prezent...cautati sa nu ascundeti de ochii lumii "frumosul" din voi, pentru ca el va lumina poate zambetele celor mai neajutorati decat voi..dar mai ales, cautati sa nu ascundeti de propria voastra constiinta "uratul" din voi, pentru ca riscati sa va lasa-ti cuprinsi de o boala a spiritului pe care daca nu o vindecati acum, mai tarziu veti fi mult prea obositi, sau prea deziluzionati ca sa porniti la o asemenea "lupta"...
...desi acesta ar trebui sa fie punctul de plecare al paginii de jurnal de astazi, ar trebui sa fac niste observatii preliminarii...ieri, asa cum unii dintre voi stiu deja, a fost o zi de sarbatoare, iar eu am avut privilegiul de a fi imbratisata cu caldura de toti prietenii care mi-au urat "la multi ani" si care mi-au fost alaturi la un pahar de bere aseara...m-am simtit extraordinar de bine, cu atat mai mult cu cat nu am fost amenintata nici macar cateva secunde cu "uracioasa" stare de plictiseala..(poate o sa vi se para ciudat, dar mi s-a intamplat, si nu doar o data, sa ma trezesc in mijlocul unei petreceri cuprinsa de un sentiment acut al absurditatii celor petrecute; cu cat incercam mai mult sa fiu o particica din veselia generala, cu atat mai mult ma izolam...)..numai ca este o diferenta esentiala intre izolare si singuratate...pe care de altfel, am resimtit-o si eu saptamana asta...
...se poate spune cu destula exactitate ca saptamana asta am fost un "singuratic" clasic...eu am fost prioritatea numarul unu nu doar in ganduri dar mai ales in activitatile mele preferate ...imi promisesem cu cateva zile in urma sa nu mai caut pe nimeni, sa nu mai incep nici-o conversatie fara o invitatie anterioara...si am reusit..mai mult decat atat, m-am simtit LIBERA...am fost eu insami in tot ceea ce am gandit, am spus, am facut..poate nu intamplator camera mea s-a transformat intr-o biblioteca cu rafturile daramate( precum in scena aia din Garfield...de altfel, am si eu in camera un astfel de "motanel" lenes...care acum doarme, evident, desi e trecut de 11...a uitat pana si de cursurile de dimineatza...si care cu siguranta o sa-mi dea o replica dura la aceasta "caracterizare" , constand in mai noua mea porecla...pe care bineinteles ca nu am sa v-o comunic acum...)...dar sa revin, amintindu-mi ca aceasta camera, asa dezordonata cum e ea, cu carti imprastiate, aruncate prin toate ungherele , creeaza o atmosfera excelenta, demna de un decor romantic din nuvela lui Eminescu daca ar fi sa-mi imaginez si vreo 2-3 paianjeni tesandu-si panza prin colturile tavanului...o atmosfera care imi permite sa "respir" in voie....reusita zilei de ieri, din toate punctele de vedere, s-a datorat tocmai acestei insingurari care m-a ajutat sa-mi amintesc de mine, sa fac un bilant al lucrurilor pe care le-am obtinut si a celor pe care le-am pierdut...sa renunt la un "drum" care nu ar fi dus nicaieri si sa revin la propriul meu drum...si , ca sa fiu sincera, mi-am permis chiar sa visez ascultand feerica muzica a pianistilor clasici si moderni...
...izolarea este intotdeauna creata de imprejurari exterioare tie...te trezesti aruncat in ea, in timp ce spre singuratate te duci de bunavoie, cu speranta ca te vei regasi..ca iti vei gasi calea spre desavarsire si implinire...izolarea aduce dupa sine "uratul, plictisul, tristetea"...singuratatea "te trezeste" la o alta viata...eliberata de constrangerile sociale, de rutina zilnica...iti permite sa traiesti " in spirit"...cu toate armoniile si conflictele care salasluiesc in acesta....
...asa ca, dragii mei, nu va temeti de singuratate, dar aveti grija sa nu va lasati amenintati de izolare, pentru ca tot ce veti obtine de la ea va fi dezolarea...fiti sinceri cu voi insiva si priviti fara sfiala in trecut dar mai ales in prezent...cautati sa nu ascundeti de ochii lumii "frumosul" din voi, pentru ca el va lumina poate zambetele celor mai neajutorati decat voi..dar mai ales, cautati sa nu ascundeti de propria voastra constiinta "uratul" din voi, pentru ca riscati sa va lasa-ti cuprinsi de o boala a spiritului pe care daca nu o vindecati acum, mai tarziu veti fi mult prea obositi, sau prea deziluzionati ca sa porniti la o asemenea "lupta"...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)