Am ramas fara cuvinte,
sunt un pom fara frunze, fara fructe
mi se lovesc intre ele mainile in bataia vantului
si ma dor ramurile...durere de lemn ars de Soare,
mancat de ploi, macinat de pietre aruncate cu ura
de copii in oasele mele crude.
Am ramas fara cuvinte,
sunt un orb care se inchina in fata cersetorilor
pentru un strop de lumina,urechile mi s-au inchis
intr-un spasm dureros,se zbat si se lovesc de tamplele mele
sunetele fara ca eu sa le pot simti,
si nici degete nu mai am ca sa le pipai trupul
aproape invizibil.
Am ramas fara cuvinte,
ma folosesc de lacrimi ca sa spun "durere" si tot
de lacrimi ca sa spun "sunt foarte fericita",
arunc in oameni cu pietre ascutite pentru "ma simt nedreptatita"
si imprumut parfumul si culorile florilor pentru "multumesc...mama,
sora, prietena..", miaun atunci cand imi este sete sau foame
si incep sa alerg cu cainii prin parcuri cand vreau sa zic
"sunt libera", pentru "sunt trista" astept sa ploua
ca sa ma arunc in mijlocul strazii...
Am ramas fara cuvinte
si totusi scriu...
