Noiembrie

ploua timid cu frunze vestejite
fiorul rece-al noptii pe la ferestre-adie
in camera pluteste miros de farmacie
o vag-aroma cruda de aer infestat...

secundele umile adorm-anestezie-
un clopot alb de sticla, opac, ermetizat
si rar, plapand, pulseaza- aromoterapie
un miocard molatic ca un pisoi bolnav.

este pustii pe-alee, si teii fara flori
innebunesc sub cerul imbatranit subit
solemn, de-nmormantare, curge o melodie-
vraja apusului de ieri...

nici voci soptind iubire
nici zambete, naive-mbratisari,
cand sufletul iti este prizonier
intr-un stingher somnifer...

Metamorfoza

Te iubesc...si-cam-atat
Restul este doar poveste...
Ce-am trait e doar preludiul
Unei vieti ce-acum incepe.

Te privesc...si-nu-s-stiu-cum
Vad in ochii tai un zambet,
Pare-un pic cam nefiresc
Buzele tale stiu sa planga?

Te ascult...si-tot-ce-aud
Este-un dulce ciripit,
Am visat, sau ieri in crang
Pasarile si-au soptit:"Te iubesc"!?


Te iubesc! Te iubesc!
Ce te uiti mirat la mine?
Nu-ntelegi?! nu ciripesc
Nu doar pasarile-au aripi,
Au si cei care iubesc.




Te iubesc! Te iubesc!