Noiembrie
ploua timid cu frunze vestejite
fiorul rece-al noptii pe la ferestre-adie
in camera pluteste miros de farmacie
o vag-aroma cruda de aer infestat...
secundele umile adorm-anestezie-
un clopot alb de sticla, opac, ermetizat
si rar, plapand, pulseaza- aromoterapie
un miocard molatic ca un pisoi bolnav.
este pustii pe-alee, si teii fara flori
innebunesc sub cerul imbatranit subit
solemn, de-nmormantare, curge o melodie-
vraja apusului de ieri...
nici voci soptind iubire
nici zambete, naive-mbratisari,
cand sufletul iti este prizonier
intr-un stingher somnifer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu