Aventurile lui Norocel
...continuare...

Dimineata rece de iarna strecura prin hornul casei rasete si clinchete de bucurie. Cerul cenusiu, incarcat cu saci mari de cenusa captusiti cu vata albastra privea nepasator in inima oamenilor agitati. Frigul nu parea sa supere pe nimeni. Barbatii imbracati cu sube groase, incaltati cu bocanci grei si murdari din piele de porc si cu capetele infundate in niste clopote din blana de oaie isi vizitau animalele cu gustarea de dimineata: laturi fierbinti cu bucati de mamaliga si stiuleti pentru proprietarii de sunculite afumate si sorici, boabe de porumb pentru motatele impopotonate cu pene multicolore ce zbierau cotcodacind indignate la pintenati , lapte cald pentru pisici si oase ramase de la cina trecuta pentru stapanii casei ce se plimbau tantosi printre restul sufletelor cu patru picioare ca un leu stapan peste intreaga jungla.
- Mamaaaa, chiar trebuie sa merg azi la scoala? te rog, lasa-ma sa am grija de pui...uite, trebuie sa-i botez, sa am grija ca sunt bine hraniti, sa ma asigur ca sunt sanatosi ...te roooooog!
- Andrei, fa-ti ghiozdanul si du-te la scoala. Nu vreau sa intarzii. Doamna invatatoare a spus ca astazi faceti ultimele repetitii pentru serbarea de Craciun. Sper ca ti-ai invatat poezia. Uite, sa nu-ti uiti pachetelul cu mancare. O sa am eu grija de pisicuti, bine?
Desi suparat pentru ca nu o putea indupleca pe mama lui sa ramana acasa, si-a adus aminte ca este important sa participe la repetitii, ca nu o putea dezamagi pe invatoare. Si-a luat ghizdanul si a iesit grabit pe usa. Afara, cerul nu i s-a parut foarte prietenos dar mintea ii umbla prin alte locuri acum. Aflat pentru prima data in ziua aceea singur cu gandurile lui a inceput sa scormoneasca prin sertarele imaginatiei nume cat mai ciudate, mai amuzante si mai originale pentru copiii lui. Caci, in inima lui se simtea tatal adoptiv al celor cinci ghemuri de lana colorata. Era o munca creativa extraordinar de dificila, incerca sa faca tot felul de analogii intre culorile lor si alte lucruri din jur...obiecte din casa, dulciuri, jucarii, pietre nestemate...si mai erau si personajele fascinante din cartile de basme...feti-frumosi si cavaleri in armuri stralucitoare, eroi antici si printi de legenda. Atatea posibilitati, atatea silabe, atatea nume ii veneau acum in minte, un potop de cuvinte il luau cu asalt, ii zburau pamantul de sub picioare si il azvarleau in inima celui dintai dintai act de cunoastere, in centrul fiintei lui plapande. Pleoapele i s-au asternut incet peste albastrul scanteind in fereastra clasei si o usoare stare de ameteala, imbietoare precum aburii calzi ce ies din painea proaspat scoasa din vatra cu jar incins. "Andrei...! vrei sa ne spui, te rog, ce poezie ai invatat pentru serbare?" Capul baiatului era insa ascuns intre palmele intinse deasupra bancii. "Andrei" se auzi din nou vocea iritata a invatatoarei. "Esti pedepsit! Cum este posibil sa dormi in clasa?...astazi vei sta toata ora in picioare si vei scrie la tabla cu litere mari de tipar :"ESTE RUSINOS SA ADORMI IN TIMPUL OREI" ...Si sa o anunti pe mama ta ca trebuie sa vina la scoala maine dimineata ca sa ii vorbesc. "Hai, treci la tabla!"
Poezia, ce poezie oare trebuia sa invete pentru astazi...nu-si aducea aminte nimic, nici de poezie, nici de serbare. Visa atat de frumos, si era atata lumina in jurul lui. Dar oare de unde venea lumina? Statu pe ganduri cateva clipe, cu fruntea aplecata in podea incercand sa-si aminteasca ce a visat. Cand si-a indreptat din nou privirea sprea fereastra ochii i s-au inseninat brusc..parca o raza de soare ar fi trecut chiar in acea secunda peste albastrul varatic ce-i tremura sub pleoape : Ningeeee, Ninge..au rabufnit in cor glasurile tuturor elevilor din clasa a patra.

Primii fulgi de nea din acel an pluteau usor din sacii cenusii gauriti acum de sulite mestesugite cu migala din cel mai pretios aur: armura Zeului Luminii. Clopotelul a sunat in sfarsit cu clinchete de bucurie iar puhoiul de strengari infofoliti in geci de fas, cu fulare si caciuli de lana s-au avantat pe strazi razand si cantand imnul Fulgilor de zapada.

Va urma...

Dizertatie in favoare unei tigari...

De cateva minute traiesc cu suparatoarea impresie ca trebuie sa scriu ceva, ceva ce imi sta pe "varful limbii' sau mai bine spus, pe varful mintii...dar nu pot sa-i dau un titlu, si aparent nici cuvintele potrivite nu vor sa-si gaseasca locul potrivit in sintaxa frazei. All in all, tocmai am retrait pentru cateva momente ceea ce obisnuiam sa simt in fiecare noapte de facultate...the best years of my life, so far...poate exagerez putin....dar abia acum incep sa realizez cat de mult au insemnat pentru mine, pentru modelarea mea, ca om in primul rand (nu vorbesc acum despre formare intelectuala...sau poate si despre asta), ca persoana aflata la poalele unui munte, cu rucsacul plin in spate, greu, incarcat cu toate lucrurile necesare pentru un urcus dificil, inspaimantator in cea mai mare parte si totusi, incitant. Adevarul este ca e mult spus "years"..in realitate a fost doar un an si jumatate de petreceri, prietenii, serate folk, iesiri in oras, nopti pierdute in fum de tigara si sticle de bere, dormit pe apucate de la cinci dimineata si pana pe la pranz a doua zi, dupa-amieze petrecute in sala de lectura, invatat pana la miezul noptii in sesiune, dureri de stomac in timpul examnelor, emotia primelor note de trecere, and then again, nopti in club, serate folk, flirturi, plimbari in parc si interminabile discutii cu "fetele". Cele mai frumoase prietenii si cele mai mari dezamagiri au avut loc in acelasi timp. Pare ca a trecut o vesnicie de atunci si e trist sa nu poti sa reinnozi ceea ce s-a rupt, sau s-a desirat de-a lungul timpului. Un an si jumatate din viata petrecut in campusul studentesc, in vartejul unui carusel care nu functioneaza dupa un program prestabilit ci se invarte, invarte, invarte...la nesfarsit, a fost prea mult si totodata nu a fost nici pe departe de ajuns. A trebuit sa ma mut intr-un apartament inchiriat cu alte doua pritene si sa admir de departe ritmul ametitor al studentiei din perspectiva celorlalti, de pe margine...un martor la existenta pe care as fi putut-o avea si eu...cineva mai presus de mine, mai presus de orice fiinta de pe planeta asta a decis in locul meu ca a fost prea mult...nu am de gand sa vorbesc acum despre ce s-a intamplat in cealalta jumatate de studentie...vreau sa spun doar ca pe neasteptate, firul vietii mele a fost intrerupt cu brutalitate si desi am reusit sa-l carpesc dupa ceva timp, cu multe eforturi si mari suferinte...tot farmecul anilor de facultate s-a risipit...ca si cum nici nu s-ar fi intamplat vreodata, ca si cum nu eu am fost cea care radea si dansa si vorbea ore intregi despre stupiditatile si nimicurile, si controversele pe care ti le ofera peisajul campusului, cu pestii si tarfulitele si baietii de bani gata, pitipoance si cocalari reuniti din toate colturile Moldovei (regiunea istorica Moldova, nu vorbesc despre Chisinau)...

M-am apucat de fumat in primul an de facultate si a trebuit sa ma las dupa un an din motive medicale. Poate parea ciudat si lipsit de relevanta, si poate prostesc pentru unii, ce importanta poate sa aiba o tigara viata cuiva...este cancerigena, in primul rand...si are o mie de alte efecte negative asupra sanatatii, cancerul este in topul acestei liste deci este suficient de special ca sa merite a fi mentionat...pentru unii insa, unii ca mine, o tigara poate insemna libertate...in cel mai insgnifiant sens pe care il poate contine acest termen, si cel mai comun de altfel...libertatea de a fi plecat de acasa in ceea ce sperai sa fie inceputul unei aventuri care te va propulsa direct pe varful muntelui mult visat din copilarie, din adolescenta...este adevarat ca pe mine m-a propulsat in directia exact opusa...macar de m-ar fi lasat acolo de unde plecasem, dar m-a dus pe "culmile iadului" pentru o foarte lunga perioada si inca nu am iesit complet de acolo. Si totusi...nu pot sa nu ma gandesc la cat de fericita am fost in acel prim an de facultate, fericita pentru ca plecasem de acasa si eram libera sa fac tot ce doresc cu timpul meu, sa ma imprietenesc cu oricine doream, sa cunosc oamenii de aproape, vorbind cu ei si nu doar imaginandu-mi dialoguri cu ei, distrandu-ma ca orice alt proaspat absolvent de liceu din lume si visand la cat de importanta pot deveni candva in viata celor pe care ii iubesc.
Ca sa dau si o concluzie acestei incercari de flash-back cu rol terapeutic (din punct de vedere psihologic cel putin), in seara aceasta am retrait una din sutele de nopti de care imi este atat de dor acum. Inca mai locuiesc intr-un apartament inchiriat, dar intr-un alt oras, si nu cu prietenele ci cu iubitul. Nu mai este la fel de distractiv si amuzant cum obisnuia sa fie atunci, dar dintr-o anumita perspectiva este mai bine. Acum este un mediu sanatos si linistit, si este un loc in care ma simt ca acasa si unde ma simt iubita si protejata. Numai ca uneori, foarte rar de altfel, se intampla sa simt nevoia sa recastig ceea ce mi-a fost furat acum doi ani...simt nevoia sa redobandesc zilele si noptile unui student iresponsabil, lipsit de griji, dornic sa iubeasca si sa se distreze pana in zori fara nici-o mustrare de constiinta. So, in seara asta am condimentat un extraordinar moment de romantism si erotism cu o raita pana la un non-stop din apropiere, o punga de chipsuri si un kent 4...si ca sa fie tot meniul complet, o piesa a celor de la Urma s-a dovedit a fi exact cireasa de pe tort pentru o noapte perfecta cu parfum de studentie si fum de tigara.