Aventurile lui Norocel
...continuare...

Dimineata rece de iarna strecura prin hornul casei rasete si clinchete de bucurie. Cerul cenusiu, incarcat cu saci mari de cenusa captusiti cu vata albastra privea nepasator in inima oamenilor agitati. Frigul nu parea sa supere pe nimeni. Barbatii imbracati cu sube groase, incaltati cu bocanci grei si murdari din piele de porc si cu capetele infundate in niste clopote din blana de oaie isi vizitau animalele cu gustarea de dimineata: laturi fierbinti cu bucati de mamaliga si stiuleti pentru proprietarii de sunculite afumate si sorici, boabe de porumb pentru motatele impopotonate cu pene multicolore ce zbierau cotcodacind indignate la pintenati , lapte cald pentru pisici si oase ramase de la cina trecuta pentru stapanii casei ce se plimbau tantosi printre restul sufletelor cu patru picioare ca un leu stapan peste intreaga jungla.
- Mamaaaa, chiar trebuie sa merg azi la scoala? te rog, lasa-ma sa am grija de pui...uite, trebuie sa-i botez, sa am grija ca sunt bine hraniti, sa ma asigur ca sunt sanatosi ...te roooooog!
- Andrei, fa-ti ghiozdanul si du-te la scoala. Nu vreau sa intarzii. Doamna invatatoare a spus ca astazi faceti ultimele repetitii pentru serbarea de Craciun. Sper ca ti-ai invatat poezia. Uite, sa nu-ti uiti pachetelul cu mancare. O sa am eu grija de pisicuti, bine?
Desi suparat pentru ca nu o putea indupleca pe mama lui sa ramana acasa, si-a adus aminte ca este important sa participe la repetitii, ca nu o putea dezamagi pe invatoare. Si-a luat ghizdanul si a iesit grabit pe usa. Afara, cerul nu i s-a parut foarte prietenos dar mintea ii umbla prin alte locuri acum. Aflat pentru prima data in ziua aceea singur cu gandurile lui a inceput sa scormoneasca prin sertarele imaginatiei nume cat mai ciudate, mai amuzante si mai originale pentru copiii lui. Caci, in inima lui se simtea tatal adoptiv al celor cinci ghemuri de lana colorata. Era o munca creativa extraordinar de dificila, incerca sa faca tot felul de analogii intre culorile lor si alte lucruri din jur...obiecte din casa, dulciuri, jucarii, pietre nestemate...si mai erau si personajele fascinante din cartile de basme...feti-frumosi si cavaleri in armuri stralucitoare, eroi antici si printi de legenda. Atatea posibilitati, atatea silabe, atatea nume ii veneau acum in minte, un potop de cuvinte il luau cu asalt, ii zburau pamantul de sub picioare si il azvarleau in inima celui dintai dintai act de cunoastere, in centrul fiintei lui plapande. Pleoapele i s-au asternut incet peste albastrul scanteind in fereastra clasei si o usoare stare de ameteala, imbietoare precum aburii calzi ce ies din painea proaspat scoasa din vatra cu jar incins. "Andrei...! vrei sa ne spui, te rog, ce poezie ai invatat pentru serbare?" Capul baiatului era insa ascuns intre palmele intinse deasupra bancii. "Andrei" se auzi din nou vocea iritata a invatatoarei. "Esti pedepsit! Cum este posibil sa dormi in clasa?...astazi vei sta toata ora in picioare si vei scrie la tabla cu litere mari de tipar :"ESTE RUSINOS SA ADORMI IN TIMPUL OREI" ...Si sa o anunti pe mama ta ca trebuie sa vina la scoala maine dimineata ca sa ii vorbesc. "Hai, treci la tabla!"
Poezia, ce poezie oare trebuia sa invete pentru astazi...nu-si aducea aminte nimic, nici de poezie, nici de serbare. Visa atat de frumos, si era atata lumina in jurul lui. Dar oare de unde venea lumina? Statu pe ganduri cateva clipe, cu fruntea aplecata in podea incercand sa-si aminteasca ce a visat. Cand si-a indreptat din nou privirea sprea fereastra ochii i s-au inseninat brusc..parca o raza de soare ar fi trecut chiar in acea secunda peste albastrul varatic ce-i tremura sub pleoape : Ningeeee, Ninge..au rabufnit in cor glasurile tuturor elevilor din clasa a patra.

Primii fulgi de nea din acel an pluteau usor din sacii cenusii gauriti acum de sulite mestesugite cu migala din cel mai pretios aur: armura Zeului Luminii. Clopotelul a sunat in sfarsit cu clinchete de bucurie iar puhoiul de strengari infofoliti in geci de fas, cu fulare si caciuli de lana s-au avantat pe strazi razand si cantand imnul Fulgilor de zapada.

Va urma...