Apus marin

Tăcere-nşurubată într-o cochilie
de melc mort pe malul mării
nisipul ars de soare dilată pupila
obosită de nesomn a
zecilor de trupuri lipsite de contur
în aerul diform, sărată,
decolorată de algele urât mirositoare
apa gri-albastră-verzuie a mării
îmi înfăşoară pielea într-un
străveziu Kimonou ţesut cu fir de aur
brodat cu lapis-lazuli,
mă-ntind leneş pe şezlong şi ferindu-mi
ochii de înflăcăratul
peşte-balon deschid o carte
rânduri negre secondate de rânduri albe
mă ascund în frunzişul lor
pierzându-mă lumii ma redau
poveştii şi timpului ţinut captiv între pagini
nemuritoare de
mâna celui ce colecţionează fluturi
şi oameni.

Iluzoriu plutesc pe valuri înspumate
croindu-mi din vise o trenă solzoasa şi
zbor călare pe un gigantic pescăruş
spre apoteotica îmbrăţişare a carului de foc
coborând în adâncul cerului lichid,
strivită de vulcanicul amor adorm
în cavoul călduţ sculptat
de braţele solare.