Singuratate

Sunt singur, mereu singur
inchins in mine insumi,
de nimeni vazut
stau ascuns in spatele zidului
ce desparte oamenii de ingeri.

Nestingherit de ochi iscoditori
ma plimb printre flori
si zbor printre fluturi
din iarba verde imi fac
culcus si dorm
cu ochii intorsi inlauntru.

Pleopele larg le deschid in afara timpului
si privesc cum stelele se prefac
in faguri de lumina si Soarele
se deghizeaza in a noptii trista regina.

Sunt singur, mereu singur
cu bratele strans impreunate
imbratisand zidul ce desparte
lumea de jos de lumea de sus
strans, tot mai strans
pana cand ma prefac
intr-un pod de oase ce leaga
apele vii de apele moarte.