Se-ntuneca la fata cerul
oglinda nesfarsita a sufletului meu,
Soarele, o portocala gigantica
se-nchide in sine si adoarme imbratisand
pamantul cu umbre de foc.
Se aud in departare vocile pescarusilor
ce-si cheama puii fugiti prin oras,
La geam o pisica isi plange dragostea
si dorul de un suflet de poet
vagabond motan.
Pe strazi trec masini si oameni
cu fetele triste ca niste papusi
intinse pe ate si manipulate
zi zi de zi, ceas de ceas
de maini aur.
Apus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu