Memento mori

avalansa de petale de crin
infioara vazduhul,
precum dangatul clopotelor
sfintii halucinanti,
pictati in aur si sange celest
pe coastele unui zeu demistificat...

te cautasem...cu ochii
(doi sori apocaliptici)
sapasem in trupul calcaros al credintei,
spre steaua,
stalactita a timpului
incolacita pe spatele unui sarpe...

ma-nfior cu fulgii ce picura linistit
lacrimi in podul calcaros
al palmei,
in reci duminici de februarie visez
crini sidefati, stopiti cu vin
tragic silabisiti in Ana...