Zi de zi ne cladim un sicriu din propriile oase,
Intemnitati cum suntem precum nebunii
intr-o identitate straina de ei insisi,
Ne cunoastem mult prea putin pentru a sti cine suntem,
Plutim confuzi pe o mare a nimanui in lumina clar-obscura.
De la rasarit si pana la apus fiecare gand
se sfarseste cu un semn de intrebare,
Este Marele Semn care asemeni unui zid extrasenzorial
desparte eul vazut de cel care traieste in mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu