...Incerc sa gasesc o melodie care sa-mi serveasca drept material pentru ceea ce gandesc si simt acum, poate ca am sa o gasesc pana la sfarsitul acestui mesaj, sau poate ca nu...ascult Damien Rice-9 crimes...mi-a trimis-o un prieten ceva mai devreme si o ascult pentru a cincea oara cred...imi place mai mult partea melodica, mesajul in sine nu ma reprezinta in momentul de fata..desi, exista un vers care mi-a captat atentia: "is that alright with u?"...catre cine se indreapta aceasta intrebare?...ei bine, catre TINE...strainul ( generalizat) care a patruns in existenta mea intr-o zi cu soare, sau poate, ploua?...catre TINE, prietenul gasit intr-o lume ce parea sa nu mai aiba prieteni...catre TINE..prietena care mi-ai zambit sincer intr-o zi cand toate pareau sa nu mai aiba sens...catre TINE...fiinta sublima, pe care te-am gasit si te-am invaluit in dragoste...pe care te-am respectat si am incercat sa te inteleg...pe care te-am alinat cand plangeai, si te-am certat cand ai gresit...
...mai crede cineva in prietenie?...mai este cineva absolut sincer cu sine si cu ceilalti?

...azi a fost o zi fara soare...dar cat de clara lumina diminetii...se pare ca uneori, pentru a vedea adevarul trebuie sa renunti la ambalaje frumos colorate, la artifii, la reflectoare...priviti un om in lumina unei dimineti de noiembrie fara soare...cat adevar o sa vedeti in el...o sa vedeti un zambet prost afisat, sau poate o lacrima scapata de sub cenzura Eului ...si veti trece indiferenti pe langa durere...ne-am obisnuit sa nu mai vedem suferinta celui de langa noi, si am ales sa ne ascundem de propria noastra suferinta...ridicam zi de zi cate un zid intre NOI si DUREREA DIN NOI...intre ceea ce suntem si ceea ce am vrea sa fim....nu mai visam pentru ca raneste rasaritul ce ucide visul ...nu mai speram pentru ca nu mai avem incredere...suntem mai sceptici pentru ca doar atat am invatat din inteligenta...nu mai iubim pentru ca nu am fost iubiti...nu ne mai cerem iertare pentru ca nu mai avem puterea sa ne iertam pe noi insine...nu mai credem pentru ca Dumnezeu a devenit doar o idee de dreptate si nimic mai mult...
...nu mai avem incredere in cel de langa noi pentru ca am fost dezamagiti...nu mai spunem adevarul pentru ca am fost mintiti..nu vrem sa facem bine pentru ca ni s-a facut prea mult rau...suntem egoisti pentru ca nu am fost intelesi si tolerati...invinovatim pentru ca este mai usor sa vedem vinovati decat sa cautam solutii...jignim pentru ca vorbele frumoase au fost demistificate si doar cuvintele tari mai produc efecte ...nu mai plangem pentru ca ni se pare o lasitate ieftina...nu mai spunem :"ne doare" pentru ca ne este rusine...nu mai cerem ajutor pentru ca ne credem "eroi" ...
....ce a mai ramas din OM?...ideea de om...cel de azi nu mai crede decat in el insusi, loveste de doua ori pentru o lovitura primita; "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte"..."scopul scuza mijloacele"..."traieste pentru tine si prin tine"...
...restul, iubirea, toleranta, iertarea au fost catalogate drept inadecvate idealului de "maretie umana"...incercam sa ridicam castele din nisip...si ne lasam orbiti de lumina reflectoarelor...

...era dimineata, si mergeam tacuta pe strada...zambeam pentru ca nici-o durere nu se trezise in mine...si in linistea mea nu vedeam pe nimeni, doar umbre palide...cata ignoranta si cat adevar ...iluzia de a fi fost o zi perfecta: speranta de a fi invatat ceva nou..bucuria de a fi vorbit cu un strain...a fost sau nu a fost?...am fost EU sau doar atat am simtit din mine?...