Vara

Insomnii in ore de vara tarzii,
privesti pe sub gene cum cerul
devine ferestra deschisa din tine
spre-ntreg universul  ce doarme in tihna
cand tu te legeni ca un copil bolnav
de nelinisti necuvantate...in fata, in spate...
privesti in tavan si ti se pare
ca albul este seninul cerului de vara.

Si linistea noptii parca te infioara
cand vezi cum forme difuze incep sa te-nconjoare,
dinspre fereastra aluneca cuvine intrerupte,
sunt doar betivii care se impiedica in fata usii,
Din cand in cand ti se formeaza ganduri,
idei pe care ai vrea sa le pastrezi,
dar este greu sa iei in mana creionul si-o hartie
pe care ne-ntrerupt sa incepi sa visezi.

E cald si  te topesti precum o inghetata
expusa prea mult timp luminii,
dar chiar de esti  un balon mai sofisticat de apa
pamantul tot il simti sub talpi; doar mintea lenesa
se incovoaie asemeni fierului topit si prin
nu stiu ce intamplare prinde conturul unui liricurici...

Sclipesti in orele tarzii de vara precum o stea
pe cerul inghetat; simti ca te strang secundele
de maini si de picioare si capul iti atarna ca un bolovan,
dar n-ai de-ales, ideile ca intr-un carusel de groaza
te lasa cand prea plin, cand pustiit...

Neintelesuri

Am scris cu fire de nisip in inima ta
cuvinte neintelese de oameni,
dar valuri albastre au venit sa le ia,
sa le ascunda in adancuri.

Am scris cu petale de flori, cuvinte
peste fruntea ta ingreunata de ganduri,
dar a venit vantul si in furia sa
le-a spulberat imprastiindu-le pe-ntreg pamantul.

Am scris cu stropi de roua in palma ta,
dorinte infasurate intr-o mie de visuri,
iar tu mi-ai luat inima si ai strans-o in pumn,
de teama sa nu o rapeasca vantul.

Neputinta

Am pierdut din propozitie verbul "a visa",
Iubesc,ma misc,gandesc, dorm...
Viata mea se intampla acum;
in secunda aceasta se ingramadesc
toate predicatele trupului meu
si mintea si inima mea se strecoara si
ele, strivite intre "a sta streaz" si "a dormi",
si uneori, accindental, aluneca pe tarmul
inconstientului asemeni scoicilor moarte
care ajung purtate de valuri pe marginea marii.

Am uitat de ceva vreme sa stau cu ochii inchisi
privind la luna Trecutul meu si Viitorul meu,
incet, incet, devine obositor sa Fii doar Acum:
cuvantul rostit acum,
pasul care calca pe umbra secundei ce a trecut,
ochiul care se vede doar in oglinda timpului Prezent...

Incet, incet, devine o neputinta
bucuria de A visa, de a privi inapoi, cu mult inapoi
in spatiu si timp,
sau inainte, peste ani, sau peste secole,
spre un Eu imaginar, dar nu imposibil,
spre o Lume ideala, dar nu neaparat perfecta pentru
intreaga omenire,
spre Oameni ce imprumuta chipul
zeilor si eroilor din legendele Olimpului.

Am pierdut din mine puterea de "a visa",
m-a abandonat ca pe un vas naufragiat
in propriul schelet de lemne si suruburi.

Globul

As vrea sa ninga cu fulgi mirosind a portocala
sa ma ingrop de vie in vise care nu stiu sa moara,
sa fiu doar un Zbor crescand cu aripi vii spre stele,
sa ma intrec cu pasarile spre alte paralele.

As vrea sa fiu un glob pictat de mana unui Dumnezeu
cu suflet de artist, hoinar prin fiecare suflet
de om, cand vesel, cand prea trist.Sa ma ridice pe
un cer de cantece in fiecare zi, iar noaptea sa m-adoarma
cu versuri scrise de copii.

Imi mai doresc acum, c-an fiecare an, Iubirea mea
sa creasca in ritm constant..in fiecare clipa o
alta particica sa se adauge acestui glob, pictat
de-un Dumnezeu cu suflet de artista, cand foarte vesela,
cand foarte trista...

Ei spun...

Ei spun ca mortii ii succede numai Moartea
morman de oase ingropate in pamant,
si tot misterul Vietii in eternitate
l-au spulberat precum nisipu-n vant.
Ei spun ca sufletul e o poveste
transmisa de batrani la gura sobei,
copiilor infricosati de frigul iernii
care visau la darurile de Craciun.
Ei cred ca Azi este sfarsitul
oricarei fapte, oricarui gand
si clipa de Acum nu va fi regasita
in alt Timp si alt Spatiu mai inocent, mai bun.
Ei vorbesc despre dragoste fara sa o simta,
ca despre o revista pentru adolescenti, in
care Un Calin o place pe Ioana dar e prea timid.

Ei spun ca a fi este de-ajuns pentru o viata efemera
fara nevoia de A Exista...

Jocul de-a Dumnezeu

Te cunosteam de secole,din vietile anterioare
acestui sfert de ata innodata de maini
nindemanatice. Te-am intalnit bizar in alte
lumi cu alti Sori, mai inofensivi si mai apropiati
de centrul Pamantului. Si pentru ca te-am intalnit
de atatea ori simt ca te cunosc ca pe mine insami...
poate ca de aceea fiecare zi imi pare a fi un joc
al Atotcunoasterii: ochii mei stiu sa citeasca
in privirile tale ganduri si idei, de pe buzele
tale culeg dorinte, dureri si nelinisti nemarturisite,
recunosc inaintea ta ce urmeaza sa faci,sunt mereu
cu o secunda mai aproape de fiecare gest,fiecare
pas,fiecare tresarire a inimii.

Vibrez de bucurie ca un diapazon, ma desfac in zeci
de frunze multicolore, ma risipesc printre
arbori tomnatici si rad la cea mai mica
presimtire pe care o am atunci cand ma gandesc la tine.
Raportandu-ma la tine viata mea plicticoasa a devenit
un fascinant joc de-a Dumnezeu...si din fericire
cunoscandu-te pe tine am invatat sensuri noi
ale acestui joc minunat numit Iubire.

Ghicitoare

Se desprinde, se intinde si pluteste
ca un vis de iarba cruda,ca o boare de
amiaza fermentata in caldura cerului varatec,
ca o buna dimineata parfumata cu arome de
cafele la ibric,
ca un zambet de copila-juvenila
promisiune de surasuri si-ntelesuri
cu mirosuri de bucurii interzise,
ca un dus in ploaia rece care vine
peste tine cand ti-e somn si plictisit
lenevesti cu o carte in mana
sub un pom la asfintit;
Se invarte,parca zboara,da din aripi
ca un fluture de seara.

Te priveste pe sub gene, negre minuni indiene
si te tine in palma calda ca pe-o frunza
de matase,vaporoasa,colorata in desene de-altadata,
Te alinta si te zboara printre flori de iasomie,
pe sub stupii de albine incarcati cu aur dulce
pe deasupra pomilor purtatori de voie-buna
pana sus, pana la norii presarati cu vata fina.

La sfarsit de vers te-adoarme cu-n sarut de noapte buna...